Mascarada restructurării. DECIZIA CIVILĂ NR.940/A/2014

ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ SECŢIA I CIVILĂ

Dosar nr. 7580/117/2013

DECIZIA CIVILĂ NR.940/A/2014 Şedinţa publică din data de 9 octombrie 2014 Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE : SERGIU-CĂTĂLIN BOBOŞ, JUDECĂTOR : DANIELA GRIGA, GREFIER : SANDA-DACIANA GĂDĂLEAN

S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta S.R.T.B.împotriva sentinţei civile nr. 3803 din 15.05.2014, pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. 7580 / 117/2013, privind şi pe reclamantul B.J ., având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă reclamantul intimat asistat de doamna avocat G. A. – A., cu împuternicire avocaţială la dosar, lipsă fiind reprezentantul pârâtei apelante.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Apelul a fost declarat şi motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat şi este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că prin înscrisul intitulat „ note de şedinţă” înregistrat prin serviciul de registratură al instanţei la data de 7 octombrie 2014, reclamantul intimat a solicitat respingerea apelului, apreciind sentinţa instanţei de fond ca legală şi temeinică.

Nefiind formulate cereri prealabile ori excepţii de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătoreşti şi acordă cuvântul în susţinerea apelului.

Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea apelului în principal ca inadmisibil şi, în subsidiar, ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată conform chitanţei depuse la dosar

CURTEA

În urma deliberării, reţine că prin acţiunea înregistrată sub numărul de mai sus, reclamantul B.J. în contradictoriu cu pârâta S.R.T., a solicitat anularea Deciziei nr. DRU 771/29.04.2013, emisă de pârâtă privind concedierea sa pentru motive neimputabile salariatului, conform art. 65 alin. 1 din Codul Muncii, încetându-i contractul individual de muncă nr …. , cu începere din data de 30.04.2013, ca fiind nelegala si neîntemeiata, repunerea sa in situaţia anterioara concederii, reintegrarea sa pe funcţia deţinuta anterior, aceea de videojurnalist (M) (corespondent Cluj) – cod … , conform Actului adiţional la CIM nr ….. S-a mai solicitat obligarea pârâtei la plata in favoarea reclamantului a unei despăgubiri egale cu salariul in cuantumul stabilit conform actului adiţional susmenţionat, indexat, majorat si reactualizat, de la data concedierii, respectiv 30.04.2013 si pana la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, respectiv a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat in calitate de angajat al pârâtei, respectiv obligarea pârâtei la plata in favoarea reclamantului ai sumei de 5000 de euro, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul creat ca urmare a concedierii sale, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 3803/ 15.05.2014 Tribunalului Cluj, pronunţată în dosar nr. 7580/ 117/2013, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul B.J., în contradictoriu cu pârâta S.R.T ..

A fost anulată decizia nr. DRU 771/29.04.2013 emisă de pârâtă privind încetarea contractului individual de muncă al reclamantului.

A fost obligată pârâta să îl reintegreze pe reclamant în funcţia deţinută anterior, respectiv aceea de videojurnalist (M) (corespondent Cluj) – cod … , conform actului adiţional la contractul individual de muncă nr …..

A fost obligată pârâtă să îi plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariul indexat, majorat şi reactualizat, de la data concedierii, respectiv 30.04.2013 şi până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, precum şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul în calitate de angajat al pârâtei. S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind daunele morale.

A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 1300 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Soluţia menţionată a avut la bază următoarele considerente:

Reclamantul a fost angajat al pârâtei în temeiul contractului nr.                                  şi al actului adiţional la contract pe postul de cameraman (f 44-45).

În anul 2012, în cadrul societăţii pârâte s-a desfăşurat o procedură de concediere colectivă în cadrul căreia ordinea de prioritate la concediere a fost stabilita in funcţie de performantele profesionale individuale ale salariaţilor, in baza unui proces de selecţie si departajare realizat pe baza unui memoriu de activitate, interviu şi a unui test grila. Aceste aspecte rezultă din înscrisurile depuse anexat întâmpinării, în special, Hotărârea nr. . .. a Consiliului de Administraţie a Televiziunii Române, Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea selecţiei salariaţilor societăţii române de televiziune, Programul de redresare economică a societăţii pârâte precum şi din susţinerile comune ale părţilor.

La finalizarea procesului de evaluare, înainte de depunerea con te staţiilor, reclamantul s-a aflat pe lista celor admişi in urma procesului de selecţie. Reclamantul nu a formulat contestaţie la punctajul obţinut. În urma soluţionării contestaţiilor altor candidaţi reclamantul s-a regăsit printre cei respinşi. Acest aspecte nu au fost contestate de societatea pârâtă, căreia i-ar fi revenit sarcina probei în temeiul art. 272 din Codul muncii şi care de altfel deţinea înscrisurile prin care s-ar fi putut face proba contrară în cazul în care susţinerile reclamantului nu ar fi fost corecte.

În data de 29.01.2013 s-a emis preavizul nr. 16291/29.01.2013 cu privire la concedierea reclamantului (f 24-25).

Prin actul adiţional la contractul individual de muncă menţionat anterior, s-a convenit încadrarea reclamantului începând cu data de 01.02.2013 pe postul de videojurnalist, cu normă redusă (f 17-19).

Prin decizia de concediere nr. 771/29.04.2013, atacată în prezenta cauză, s-a dispus concedierea reclamantului de pe funcţia de cameraman (f 10-16).

Raportat la starea de fapt reţinută instanţa a constatat că sunt întemeiate susţinerile reclamantului referitoare la nulitatea deciziei de concediere prin prisma faptului că aceasta a dispus concedierea sa de pe postul de cameraman, atâta timp cât reclamantul avea funcţia de videojurnalist.

Aceasta deoarece întreaga cauza reală şi serioasă care trebuie să stea la baza dispunerii concedierii pentru motive care nu ţin de persoana salariatului , trebuie să justifice reducerea postului salariatului şi nu a unui alt post. Or, atâta timp cât decizia de concediere s-a adoptat prin raportare, atât în motivare cât şi în dispoziţii, la un post de cameraman pe care însă reclamantul nu mai era încadrat, nu se poate considera că motivele care stau la baza reducerii respectivului post, justifică şi desfiinţarea postului de videojurnalist al reclamantului, cu urmarea concedierii sale. Aceasta cu atât mai mult cu cât cele două posturi implică şi costuri cu totul diferite pentru angajator, atâta timp cât unul dintre ele, cel de videojurnalist era un post cu normă redusă. În consecinţă instanţa constată că, pentru aceste motive se impune anularea deciziei de concediere a reclamantului, în temeiul art. 65 alin. 2 din Codul muncii.

Legat de acest aspect instanţa a reţinut că sunt corecte susţinerile reclamantului legate de nelegalitatea preavizului acordat în cauză. Astfel, atâta timp cât acest preaviz s-a acordat anterior încheierii unui act adiţional la contract şi s-a raportat la funcţia pe care era încadrat reclamantul anterior (cea de cameraman), nu se poate considera că reclamantul a fost anunţat cu privire la desfiinţarea postului pe care a fost încadrat ca urmare a încheierii actului adiţional.

În plus, din declaraţia martorului audiat în cauză rezultă că, reclamantul alături de ceilalţi angajaţi a fost anunţat că, în cazul admiterii unor contestaţii ale altor candidaţi, acest lucru nu va duce la restabilirea locului în clasament, ci la suplimentarea numărului de locuri. Or, în cazul reclamantului, admiterea contestaţiilor altor candidaţi a dus la clasarea acestuia, nu printre cei admişi (cum a fost clasat înaintea formulării contestaţiilor), ci printre cei respinşi. Nerespectarea procedurii stabilite de angajator echivalează cu nerespectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 69 alin. 2 lit d din Codul muncii. Aceasta deoarece atâta timp cât criteriul de departajare a fost un concurs, nerespectarea procedurii de stabilire a rezultatelor concursului echivalează cu nerespectarea acestor criterii.

Ca urmare directă a anulării deciziei de concediere, instanţa a dispus şi reintegrarea reclamantului în postul deţinut în momentul concedierii şi a obligat angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, în temeiul art. 80 din Codul muncii.

Cu privire la solicitarea reclamantului de a i se acorda daune morale instanţa a observat că acesta şi-a întemeiat acţiunea prin prisma prejudiciului de imagine pe care l-a suferit in urma concedierii sale, având în vedere că a fost angajatul pârâtei din anul 1993 şi s-a bucurat de o reputaţie bună de-a lungul timpului, fiind cunoscut ca un bun profesionist.

Cu toate acestea, instanţa a apreciat că desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului în cadrul unei proceduri de concediere colective cauzată de dificultăţi economice ale pârâtei angaja tor, nu poate să afecteze imaginea de bun profesionist a reclamantului. Aceasta deoarece este evident pentru oricine faptul că reclamantul nu a fost concediat pentru că nu ar fi un bun profesionist ci pentru faptul din cauza dificultăţilor economice prin care trece pârâta angajator.

Din această cauză instanţa a reţinut că reclamantului nu i s-a produs prejudiciul pretins, nefiind prin urmare îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1.357 din Codul civil pentru angajarea răspunderii civile a pârâtei.

În temeiul art. 541 din Codul de procedură civilă instanţa a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta S.R. T., solicitând schimbarea in parte a hotărârii pronunţate în sensul respingerii capătului de cerere privind plata despăgubirilor.

În motivarea apelului, pârâta îşi recunoaşte culpa în ceea ce priveşte emiterea deciziei contestate de reclamant, arătând că într-adevăr aceasta a fost în mod corect calificată ca nelegală, câtă vreme la data concedierii acesta ocupa funcţia de video jurnalist cu normă redusă, iar nu cea de cameraman menţionată în decizie.

Singurele critici pe care aceasta le formulează privesc doar dispoziţia instanţei de obligare la despăgubiri egale cu salariul indexat, majorat şi reactualizat, de la data concedierii – 30.04.2013 şi până la data rămânerii definitive, în raport de care susţine că nu se justificau a fi acordate, în condiţiile în care în intervalul arătat intimatul contestatar a avut raporturi de muncă cu societatea şi a fost plătit conform contractului de muncă modificat.

Opinează societatea pârâtă că atâta timp cât concedierea nu s-a realizat si contractul individual de munca a continuat sa existe in forma modificata, trebuie menţinută doar partea de dispozitiv legata de anularea deciziei.

Prin întâmpinarea depusă({ 20-24), intimatul B.J. a solicitat respingerea ca inadmisibil a apelului formulat de către pârâtei cu argumentul că acesta este inadmisibil, întrucât societatea a invocat pentru prima dată în calea de atac împrejurarea că raporturile de muncă dintre părţi ar fi continuat şi ulterior concedierii, conform actului adiţional nr …..

În subsidiar, solicită respingerea apelului ca nefondat, arătând că societatea nu a dovedit continuarea raporturilor de muncă ulterior concedierii. Menţionează că şi-a desfăşurat activitatea în baza actului adiţional anterior arătat doar în intervalul O 1.02.2013 – 30.04.2013, ulterior comunicării deciziei de concediere aceasta încetând.

In drept, invocă art. 205 raportat Ia art. 466 si urm. din C.pr.civ. Societatea pârâtă a depus răspuns la iniămpinareţ]. 34), prin care a arătat că reclamantul nu a înţeles diferenţa de natură juridica dintre existenta raportului juridic si prestarea muncii, subliniind că intr-adevăr intre data concedierii si data reintegrării acesta nu a fost plătit pentru activitatea de cameraman cu norma întreaga din moment ce era videojurnalist cu fracţie de norma.

În contextul în care modificarea contractului de munca s-a realizat la O 1.02.2013, iar in fapt aceasta modificare s-a produs după data de emitere a deciziei, consideră pârâta că este in culpa doar in ceea ce priveşte necomunicarea unei decizii de revocare a deciziei contestate.

În fine, reiterează afirmaţia că în intervalul cuprins între data concedierii – 30.04.2013 si pana la data rămânerii definitive a hotărârii pronunţate, intimatul contestatar a avut raporturi de munca si a fost plătit conform contractului individual de munca modificat, muncind ca si videojurnalist si fiind plătit in consecinţa.

Reclamantul a depus la dosar note de şedinţă prin care îşi susţine

poziţia procesuală exprimată prin întâmpinare.

În probaţiune s-au depus înscrisuri.

Apelul este nefondat, potrivit celor ce succed:

Excepţia inadmisibilităţii apelului, invocată de către reclamantul intimat prin întâmpinare nu poate fi primită, nefiind încălcate dispoziţiile art. 4 78 Cod de procedură civilă.

În ceea ce priveşte fondul, Curtea reţine că apelanta critică sentinţa atacată doar din perspectiva despăgubirilor acordate reclamantului intimat de către prima instanţă în baza art. 80 din Codul Muncii.

Aceasta apreciază că reclamantul intimat nu este îndreptăţit la acordarea lor, întrucât ulterior concedierii, ce a operat la data de 30.04.2013, raporturile de muncă cu reclamantul au continuat pe funcţia de videojurnalist, fiind plătit ca atare.

Curtea va înlătura aceste susţineri, constatând că niciuna din probele administrate nu converg în această direcţie.

Astfel, constată că deşi sarcina probei îi revenea, în acord cu dispoziţiile art. 272 din codul Muncii, societatea intimată nu a probat că reclamantul a prestat activitatea în folosul societăţii în perioada de referinţă, respectiv că acesta ar fi beneficiat de salariul corespunzător, deşi conform art. 168 din Codul Muncii, plata salariului se dovedeşte prin semnarea statelor de plată, precum şi prin alte documente justificative care demonstrează efectuarea plăţii către salariatul îndreptăţit. Cu toate acestea, apelanta nu a depus la dosar nicio dovadă care să îi confirme susţinerile.

Mai mult, alegaţiile acesteia sunt contrazise de adeverinţa nr. 13.626/ 18.07.2014 eliberată de ANOFM (f. 45), care atestă că reclamantul, având statutul de şomer indemnizat în perioada 25.06.2013 – 25.06.2014, a beneficiat în acest interval de indemnizaţie de şomaj în cuan turn de 711 lei lunar, precum şi de decizia nr. 142/30.07.2014([ 49) prin care societatea apelantă a procedat la reintegrarea reclamantului intimat începând cu data de 28.07.2014, infirmând implicit derularea raporturilor de muncă între părţi.

Trimiterile făcute la actul adiţional la contractul individual de muncă nr …. (f. 5 ) sunt lipsite de relevanţă, în condiţiile în care raporturile de muncă au încetat odată cu concedierea.

Reţinând, aşadar, că finalitatea avută în vedere de legiuitor prin instituirea art. 80 al 2 din Codul muncii a fost aceea de reparare a prejudiciului suferit de un salariat prin concedierea nelegală şi având în vedere că nu s-a pro bat existenţa raporturilor de muncă dintre părţi în intervalul ulterior concedierii, deşi sarcina în acest sens revenea societăţii pârâte, în calitatea sa de angajator, Curtea găseşte apelul pârâtei nefondat, astfel că în baza art. 480 al. 1 din Codul de procedură civilă îl va respinge ca atare.

Ca parte căzută în pretenţii, conform art. 453 Cod de procedură civilă va obliga apelanta să plătească intimatului suma de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial, conform chitanţei depuse la dosar (f. 46).

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta S.R.T.B. împotriva sentinţei civile nr. 3803 din 15.05.2014 a Tribunalului Cluj pronunţată în dosarul nr. 7580 / 117/2013, pe care o păstrează în întregime.

Obligă pe apelantă să plătească intimatului B.J. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 09.10.2014.

PREŞEDINTE                            JUDECĂTOR                                 GREFIER

SERGIU-CĂTĂLIN BOBOŞ, DANIELA GRIGA, SANDA-DACIANA GĂDĂLEAN

Anonimizat, conform ECRIS Expert Adrian Dănilă