Decizia nr. 841/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 841/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 12863/3/2013

ROMÂNIA

DOSAR NR._ (7326/2014)

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A

CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.841

Ședința publică de la 13.03.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE- M. V. D.

JUDECĂTOR – N. R. I.

GREFIER – E. D. C.

Pe rol soluționarea apelului declarat de apelantul R. A. I. C. împotriva sentinței civile nr.7302/20.06.2014, pronunțate de Tribunalul București-Secția a VIII-a Conflicte de muncă și Asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S. R. DE TELEVIZIUNE.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul prin avocat R. G., potrivit împuternicirii avocațiale nr._/2014, emise în baza contractului de asistență juridică nr._/24.09.2014, lipsă fiind intimata.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că au fost comunicate relațiile solicitate Tribunalului București-Secția a VIII-a Conflicte de muncă și Asigurări sociale, prin adresa înregistrată la dosar la data de 1/1341/C/25.02.2015, de asemenea, că în timpul ședinței, grefierul arhivar, însărcinat cu primirea actelor de procedură, a înaintat spre atașare, înscrisuri depuse la registratură de către apelant, concluzii scrise și practică judiciară, înregistrate la data de 13.03.2015, ora-09:00, după care,

Curtea acordă cuvântul pe probe.

Reprezentantul avocat al apelantului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar. De asemenea, depune la dosar un înscris, respectiv o hotărâre pronunțată la data de 08.02.1991, de către Judecătoria Sectorului 1 București pentru a dovedi faptul că în televiziune există mai multe sindicate și a fost nevoie de o hotărâre prin care Sindicatul Operatorilor Profesioniști Imagine Film și Televiziune a fost înființat în anul 1991 în condițiile în care Post Tv s-a înființat în anul 2004. Susține că era obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, ca toate sindicatele să fie notificate, or, la dosar nu există nicio probă să ateste că sindicatele au fost notificate sau că este obligatoriu să participe numai un sindicat.

Apreciază util ca instanța să încuviințeze, în cadrul probei cu înscrisuri, depunerea la dosar a unui tabel din care rezultă că au fost scutite câteva sute de persoane de la selecție, a cărui prezență la dosar este confirmată de către instanță. Susține că pe această listă(309), sunt trecuți 20 de documentariști, scutiți de la selecție, inclusiv din serviciul din care făcea parte și contestatorul. Arată că selecția s-a realizat „la grămadă”, fără să se precizeze serviciul din care făceau parte și că nu există un clasament din care să rezulte documentariștii care au participat la examen și notele obținute.

Curtea constată că lista cu 309 salariați ce nu se supun procedurii de selecție se află la fila 429 din dosar, vol. al IV-lea, înscrisul ce cuprinde clasamentul de documentariști intrată în comisia nr.9-filele 73,74,75, vol. al III-lea, în care se regăsesc persoanele care făceau parte din serviciul documentare-arhivă News G, anterioară reorganizării.

Reprezentantul avocat al apelantului apreciază că nu este suficient ca intimata să afirme că 309 persoane indicate în listă, au fost scutite de la selecție, fără probe, acestea constituind simple alegații. Solicită ca pentru fiecare documentarist să se depună la dosar dovezi că se aflau sub incidența art.60 din Codul muncii.

Curtea constată că nu se află dovada, depusă de angajator, în sensul că cele 309 persoane, care nu au intrat în procesul de selecție, fiind sub incidența art.60 din Codul muncii, respectiv motivele pentru care nu au intrat în selecție dar apreciază, că fiind într-un litigiu de muncă, sarcina neprobării acestui aspect se reflectă asupra angajatorului, urmând a aprecia în contextul soluționării asupra cauzei, astfel încât, potrivit dispozițiilor art.272 Codul muncii, respinge proba solicitată, ca nefiind utilă cauzei.

La întrebarea adresată de președintele completului reprezentantului avocat al apelantului de a preciza documentariștii cu studii medii M, ce intrau în serviciul News G., acesta enumeră: A. F., C. I., D. A., G. C., I. I., Soveanu D., R. C., S. A. L., T. D., Dovi L., V. G., V. C., D. A., G. C..

Curtea constată închisă etapa cercetării judecătorești, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe cererea de apel.

Apelantul, prin avocat, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, admiterea contestației și anularea deciziei de concediere.

Susține că a fost un caz rar întâlnit, pentru că cinci termene a făcut parte din complet un judecător, alt termen s-a prezentat alt judecător și că trebuie să existe o decizie de înlocuire a membrilor completului.

La observația făcută de președintele completului în sensul că relațiile solicitate Tribunalului București privind înlocuirea membrilor completului 18 și decizia dată în acest sens de Colegiul de conducere se află la dosar, reprezentantul avocat al apelantului arată că nu s-a putut deplasa să vadă dosarul.

Reprezentantul avocat al apelantului arată că în aceeași zi, același judecător a pronunțat trei hotărâri, în timp ce ulterior, același judecător a apreciat și a reținut, în mod corect, că art.69 alin.3 trebuia respectat și că primul criteriu pentru stabilirea ordinii la concediere este criteriul realizării criteriilor de performanță, situație în care art.59 alin.2 din Contractul colectiv de muncă nu se aplică în cauză.

Susține că nu este admisibil să se stabilească un nr. de 55 de cazuri sociale în situația în care nu se poate deroga de la lege și nu a existat nicio reglementare internă care să permită două categorii de selecție;

La întrebarea adresată de președintele completului de a preciza dacă a existat vreun caz social la concedierea contestatorului, reprezentantul avocat al apelantului arată că nu prezintă relevanță, ci numai faptul că angajatorul a procedat de această manieră, or, nu se poate, din start, să fie scutite de la selecție 55 persoane. Ulterior selecției, după ce organigrama și selecția s-a făcut pentru ocuparea a peste 2000 de posturi, în ianuarie, printr-o Hotărâre a Consiliului de Administrație s-a suplimentat cu 55 de posturi, numărul angajaților din televiziune ajungând la 2450, or, neexistând nicio reglementare internă, nu se știe ce erau aceste posturi, ce funcții ocupau. Apreciază că nu a fost cazul unei cauzei reale și serioase și că procedeul de selecție nu a fost unul transparent. În plus, în Regulamentul de organizare și funcționare a selecției a fost realizat cu încălcarea prevederilor legale, în vigoare.

Menționează că contestatorul a formulat, la timpul respectiv, contestație cu privire la nota primită și nu a primit nimic în plus.

În Regulament se face referire la selecție și nu se vorbește despre o selecție pe criterii sociale și nici nu se definește de către angajator acest termen (criteriu social).

Arată că angajatorul a făcut vorbire că 461 de persoane au fost scutite de la selecție fără să depună la dosar nicio dovadă în acest sens.

Susține că contestatorul nu a contestat că procesul de selecție nu a fost respectat, ci că întreg procesul de selecție este contrar legii și nu se poate acoperi o nulitate absolută a procedurii de selecție prin instituirea, unilaterală a unui astfel de proces de selecție.

Având în vedere că evaluarea realizării obiectivelor de selecție era primordială, în septembrie s-a făcut o astfel de evaluare, or, niciodată televiziunea nu a depus la dosar documente sau explicații din care să rezulte de ce nu a mai fost valabil procesul de evaluare din septembrie, care era efectuată după o metodologie și o procedură aprobată.

În susținerea motivelor de apel, reprezentantul avocat al apelantului arată că din analiza înscrisurilor depuse la dosar nu rezultă care sunt criteriile de selecție, nu a existat o bibliografie.

Precizează că concursul a avut trei etape: memoriu de activitate, grila, ceea ce denotă că a constat într-un concurs formal; interviu.

Apreciază că s-a încălcat metodologia și reglementările legale.

Invocă dispozițiile art.10 alin.2 lit. g, h, i și susține că la dosar trebuia să se afle toate documentele privind acest concurs:

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, arată că va formula o cerere separată.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ contestatorul R. A. I. C. a chemat în judecată pe intimata S. R. de Televiziune solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea deciziei nr.693/13.03.2013; repunerea sa in situația avuta anterior emiterii deciziei de concediere, prin reintegrarea pe postul deținut anterior concedierii; obligarea intimatei la achitarea către contestator a unor despăgubiri materiale egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate precum si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat in cazul in care decizia atacata nu ar fi fost emisa, calculate de la data la care aceasta a început sa producă efecte juridice si până la data reintegrării sale efective pe postul deținut anterior și la plata cheltuielilor de judecata.

Prin sentința civilă nr.7302 din data de 20 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul București a fost respinsă acțiunea formulată de contestatorul R. A. I. C., în contradictoriu cu intimata S. R. DE TELEVIZIUNE, ca nefondată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că între părți au existat relații de muncă în baza contractului individual de muncă, și care au încetat prin decizia contestată.

Analizând conținutul deciziei contestate s-a reținut că este motivată în fapt deoarece se arată că ”în vederea implementării unor măsuri active de redresare a Societății Române de Televiziune (SRTvJ, care în anul 2012 inregistra o datorie de_ lei, prin Hotărârea Consiliului de Administrație al SRTv nr. 97/26.07.2012 a fost constituit un grup de lucru multidisiciplinar care, pe baza analizei structurii funcționale a societății si a situației economico financiare globale, a realizat o propunere de structura organizatorica si funcționala la nivel general, având in vedere necesitatea obiectiva de reducere a costurilor operaționale si de funcționare a instituției, astfel încât sa se asigure o funcționare optima, pe bază de eficienta economico – financiara in raport de scopul societății.

Propunerea grupului de lucru a îmbrăcat forma unei justificări tehnico – economice, prezentată spre analiză și aprobată de Consiliul de Administrație al SRTv prin Hotărârea nr. 106/10.08.2012, iar ulterior consiliul în calitate de organ de conducere deliberativ, a aprobat prin Hotărârea nr. 110 din data de 28.08.2012 Planul de redresare al societății, in baza acestei hotărâri fiind inițiat procesul de restructurare în SRTv.

Astfel, având în vedere Hotărârea nr. 110 din 28.08.2012 a Consiliului de Administrație al SRTv, constituit prin Hotărârea Parlamentului României nr. 28 din 26.06.2012, prin care a fost aprobat Programul de Redresare Economică a societății, ratificată prin Hotărârea nr. 121/29.10.2012 a Consiliului de Administrație al SRTv, constituit prin Hotărârea Parlamentului României nr. 37 din 09.10.2012, prin care a fost aprobată modificarea organigramei societății, in sensul desființării unui număr de 635 de locuri de munca, din care 7 locuri de munca aferente funcțiilor de conducere și 628 locuri de muncă aferente funcțiilor de execuție, din care 267 de specialitate și 368 de suport, desființarea locurilor de munca ce nu se mai regăsesc in organigrama reprezentând un efect implicit.

La momentul realizării Programului de Redresare Economică a SRTV, care a implicat si componenta de redimensionare a structurii de personal, s-a procedat si la o redenumire a locurilor de munca din cadrul noii structuri a societății, fără ca aceasta sa reprezinte un motiv de concediere.

Motivația reorganizării interne a societății este reprezentată de necesitatea obiectivă de reducere a costurilor operaționale și de funcționare a instituției, cu scopul stingerii datoriilor acumulate și de acoperire a cheltuielilor de modernizare și retehnologizare a fluxurilor interne de producție, în acord cu Memorandumul aprobat de Guvernul României în ședința din data de 01.09.2012, privind aprobarea eșalonării plății datoriei fiscale a SRTv.

Această reașezare funcțională a impus redimensionarea structurii de personal, corelată cu reducerea volumului de producție aferent numărului de canale care vor rămâne în funcțiune în cadrul SRTv, în vederea eficientizarii indicatorilor economici și funcționali pentru asigurarea scopului SRTv si anume, furnizarea serviciului public de televiziune.”

Instanța a înlăturat ca neîntemeiate susținerile contestatorului în sensul că desființarea postului ocupat de acesta nu are o cauză reală și serioasă.

Cauza desființării unui post este reală în cazul în care se impune datorită dificultăților economice. Situația economică negativă a societății rezultă din conținutul înscrisurilor depuse la dosar. În acest mod angajatorul a făcut dovada cauzei reale a desființării postului ocupat de contestator. Cauza este serioasă când angajatorul urmărește îmbunătățirea activității și ar face imposibilă continuarea activității la un loc de muncă fără pagube pentru angajator. În motivarea deciziei contestate s-a arătat că măsura reorganizării a fost dispusă pentru următoarele considerente”Necesitatea obiectivă de reducere a costurilor operaționale și de funcționare a instituției, cu scopul stingerii datoriilor acumulate și de acoperire a cheltuielilor de modernizare și retehnologizare a fluxurilor interne de producție; Redimensionarea structurii de personal potrivit nevoilor funcționale, corelate cu reducerea volumului de producție aferent numărului de canale care vor rămâne în funcțiune în cadrul Societății Române de Televiziune în vederea eficientizării indicatorilor economici și funcționali pentru asigurarea scopului televiziunii publice; În structura de personal de la nivelul Societății Române de Televiziune se regăsesc posturi care nu mai pot fi justificate în raport cu activitatea desfășurată; Confuzia generată de structura existentă și repartizarea nejudicioasă a salariaților pe emisiuni, ducând la ineficientă atât din punct de vedere creator cât și din punct de vedere al necesarului de producție, reflectată prin existența unui număr foarte mare de direcții, si anume șapte astfel de structuri și mai ales a unui număr foarte mare de departamente, respectiv 25, conducând la un număr foarte mare de funcții de conducere și implicit la costuri salariale foarte mari; Faptul că salariații care produc efectiv emisiunile au trei nivele de subordonare, unul către redacția din care fac parte, al doilea către departamentul din care făcea parte redacția și ultimul, subordonarea față de directorul de canal – cel care ar trebui să poarte responsabilitatea materialelor care intra pe post; Existența unei cauze economice reale și serioase necesare în vederea eficientizării propriei activități; Necesitatea aplicării principiului rentabilizării, eficientizării, optimizării și în consecință, a restructurării/reorganizării Societății într-un mod funcțional optimizat; Menținerea emisiei regionale a studiourilor teritoriale care își vor păstra în urma reorganizării, în conformitate cu necesitățile obiective, rolul de a furniza emisiuni regionale, emisiuni speciale pentru minorități și totodată știri zilnice pentru Direcția Știri, care urmează a fi folosite în jurnalele TVR1 și TVR2 Cultural; .Menținerea emisiei TVR3 care va difuza emisiuni produse numai de studiourile teritoriale, cu obligativitatea de a nu genera costuri suplimentare fața de resursele alocate studiourilor teritoriale.

Decizia de concediere conține criteriile de stabilire a ordinii de prioritate față de mențiunile exprese ce se vor reda „ In cadrul procesului de consultări dintre partenerii sociali au fost analizate și convenite și criteriile în baza cărora să fie stabilită ordinea de prioritate la concediere, în concordanță cu art. 52 bis din Contractul Colectiv de Munca aplicabil, urmărind cu precădere performanțele profesionale individuale ale angajaților încadrați pe locurile de muncă ce urmau a fi reduse numeric și ulterior, în cazurile în care departajarea nu ar fi fost posibilă, urmând a fi aplicate criteriile de departajare socială, astfel cum este prevăzut la art. 52, alin. 1 din CCM în vigoare.

De asemenea, în cadrul consultărilor au fost discutate și analizate și posibilitățile de evitare a desființării în integralitate a unor posturi, situație în care ar fi fost inaplicabilă procedura de selecție a persoanelor ocupante.

Pe parcursul procesului de consultări între partenerii sociali au fost încheiate procese – verbale cu privire la concluziile la care s-a ajuns în scopul diminuării consecințelor concedierilor colective, stabilindu-se concret atât mijloacele de selecție a persoanelor încadrate pe locurile de muncă vizate de reducerea numerică, cat și locurile de muncă ce vor fi desființate în integralitate și pentru care nu se va putea practica o departajare a personalului.

În urma consultărilor derulate între partenerii sociali a fost inițiat procesul de selecție a persoanelor încadrate pe locurile de muncă ce urmau a fi reduse numeric, astfel încât să se ajungă La numărul de locuri de munca vizat de management pentru asigurarea funcționarii potrivit scopurilor procesului de restructurare a societății.

Pentru a se asigura o deplina transparență și obiectivitate procesului de selecție, reține ca potrivit CCM în vigoare acesta se realizează, cu prioritate, pe baza competentelor profesionale necesare, in funcție de specificul si nevoile fiecărui loc de munca dintre cele vizate de redimensionare, departajarea personalului se va efectua prin selecția profesională individuală a fiecărei persoane încadrate pe respectivele locuri de muncă.”

În conținutul deciziei nu sunt nominalizate posturi vacante față de inexistența acestora în cadrul intimatei față de organigrama conform Hotărârii nr. 1/23.01.2012 a Consiliului de Administrație. Procedura concedierii colective este reglementată de art. 69- art.73 din Codul muncii contestatorul a formulat criticile sub aspectul nerespectării procedurii concedierii colective în mod general fără a concretiza care etapă nu a fost respectată.

Verificând în raport de conținutul deciziei se reține că au existat consultării între partenerii de dialog social: societate și sindicat fiind inițiat procesul de selecție a persoanelor încadrate pe locurile de muncă ce urmau să fie reduse astfel încât să rămână numărul de posturi vizate de managementul pentru asigurarea funcționării potrivit scopurilor procesului de restructurare a societății.

Inițierea consultărilor în condițiile art. 69 din Codul muncii constituie o etapă din procedura concedierii colective ce a avut ca scop identificarea modalităților și mijloacelor prin care să fie diminuate consecințele concedierii și în cadrul cărei s-au convenit criteriile în baza cărora să fie stabilită ordinea de prioritate la concediere în concordanță cu prevederile art. 52 bis din contractul colectiv de muncă cu respectarea în primul rând a performanțelor profesionale.

Cu înscrisurile depuse la dosar intimata a făcut dovada conform art. 272 din Codul muncii a respectării procedurii concedierii colective.

În decizie intimata a nominalizat instanța la care salariatul putea să exercite calea de atac împotriva acesteia, astfel că a înlăturat ca neîntemeiată susținerea contestatorului că nu a indica instanța la care se introduce contestația. De altfel în art. 76 din Codul muncii ce reglementează elementele pe care trebuie să le conțină decizia de concediere pentru motive ce nu țin de persoana salariatului nu este inclusă și obligația de a nominaliza instanța la care se poate ataca actul.

Contestatorul a susținut că s-au realizat noi angajări după ce a fost concediat. Critica este formulată la modul general fără a se specifica dacă persoanele noi angajate au ocupat un post de natura celui pe care l-a deținut contestator. Art. 74 alin.1 din Codul muncii reglementează situația în care în termen de 45 de zile de la data concedierii salariatul concediat prin concediere colectivă are dreptul de a fi reangajat cu prioritate pe postul reînființat în aceeași activitate, fără examen concurs sau perioadă de probă. Din noua organigramă nu rezultă existența unui post similar pe care să fi fost angajată o altă persoană.

A fost apreciată ca fiind neîntemeiată susținerea contestatorului în sensul că procesul de selecție nu a avut un criteriu legal. În conținutul deciziei se arată că în urma evaluării profesionale punctajul obținut de contestator a fost de 80,00 puncte.

În notificarea privind concedierea colectivă s-a precizat că în cazul în care se desființează în integralitate o activitate nu se realizează o selecție în vederea concedierii potrivit art. 69 din Codul muncii, art. 52 și art. 52 bis din contractul colectiv de muncă. În speță s-a desființat integral activitatea de electrician iluminare filmare, post pe care era angajat contestatorul, astfel că nu s-a impus o departajare a salariaților ce prestau această activitate în raport de criteriul profesional.

Contestatorul nu a precizat prin cererea de chemare în judecată ce alte criterii au fost avute în vedere cu ocazia evaluării profesionale așa cum susține prin cerea de chemare în judecată. Acesta a susținut că nu au fost clare criteriile de performanță fără a specifica în ce sens. Evaluarea din septembrie 2012 cât și cele din anii anteriori nu au fost efectuate în scopul aplicării măsurii concedierii colective, astfel că nu se putea realiza o comparație a acestor operațiuni prin care să se concluzioneze că sunt contradictorii. Toate evaluările profesionale au ca scop stabilirea gradului de performanță profesională a fiecărui salariat, dar partenerii de dialog social au stabilit criteriile pentru evaluarea profesională în scopul aplicării măsurii concedierii având în vedere posturile din noua organigramă.

Criteriul social a fost stabilit de partenerii de dialog social ca fiind cel de-al doilea criteriu aplicabil în cazul în care nu ar fi fost posibilă departajarea salariaților după aplicarea criteriului profesional. Acest criteriu a fost stabilit în conformitate cum prevederile art. 52 alin. 1 din contractul colectiv de muncă. În ceea ce îl privește pe contestator i s-a aplicat criteriul profesional astfel că nu s-a impus departajarea în raport de criteriul social.

Art. 14 din Convenția se interpretează conform opiniei Curții Europene a Drepturilor Omului în sensul că diferența de tratament devine discriminatorie când se induc distincții între situații analoge și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. În speță sunt două categorii de salariați cei cu probele sociale și cei fără. Situațiile celor două categorii nu sunt analoage sau comparabile pentru a se putea pretinde că există un tratament discriminatoriu în ceea ce îl privește pe contestator. Criteriile în raport de care se poate pretinde discriminarea sunt nominalizate în art.5 alin. 2, 3 și 4 din codul muncii. Contestatorul nu au invocat niciunul criteriile prevăzute de art. 5 din codul muncii. Curtea Constituțională prin Decizia nr. 818/2008 a statuat că prevederile art. 1, art. 2și art. 27 din OUG nr. 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Criticile ce vizează Hotărârea Consiliului de administrație nr. 110/28.08.2012 puteau fi analizate în cazul contestării acestui act. În cauză contestatorul nu a făcut dovada că respectiva hotărârea a fost anulată sau s-a constat nulitatea absolută a acesteia printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă pentru a se aplica principiului conform căruia un act nu l determină și nulitatea actelor subsecvente.

Instanța a înlăturat ca neîntemeiată susținerea contestatorului prin care invocă nulitatea deciziei de concediere deoarece a fost emisă după expirarea termenului de preaviz cu motivarea că această împrejurare nu constituie un motiv de nulitate în raport de prevederile art. 78 din Codul muncii

Decizia de concediere își produce efecte juridice de la data comunicării conform art. 77 din Codul muncii. Termenul de 5 zile pentru comunicarea deciziei este impus în condițiile concedierii pentru motive ce țin de persoana salariatului potrivit art. 252 punctul 3 din Codul muncii. În speță concedierea a fost dispusă pentru motive ce nu țin de persoana salariatului astfel că nu sunt incidente prevederile art. 252 punctul 3 din Codul muncii. De remarcat că legiuitorul nu a instituit nicio sancțiune în cazul în care decizia de concediere pe motive disciplinare nu a fost comunicată de angajator salariatului în termenul de 5 zile calendaristice de la data emiterii acesteia. În acest caz efectul pozitiv pentru salariat este că decizia de concediere pe motive disciplinare își produce efecte juridice de la data comunicării.

Capetele de cerere accesorii au fost respinse ca neîntemeiate având în vedere că decizia contestată este legală și temeinică și în raport de prevederile art. 80 din Codul muncii.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen legal și motivat, contestatorul R. A. I. C., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele de recurs formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.466 din Codul de procedură civilă, apelantul solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat.

Se arată în fapt că, în raport de situația de fapt, probele din dosar și prevederile legale în vigoare, solicită, ca în pricina dedusă judecații, Curtea să constate și a retina că Hotărârea pronunțata de instanța de fond este netemeinica și nelegala și criticabila ca și decizia de concediere și pentru următoarele motive de care instanța nu a ținut seama cu ocazia soluționării fondului.

Ca o chestiune prealabilă, apelantul, invocă faptul că au fost încălcate dispozițiile art.19 Cod pr. Civilă, deoarece la dosarul cauzei nu se găsește nicio decizie de înlocuire a judecătorilor ce au intrat la judecata cauzei, aprobată de conducerea instanței.

Pe fondul cauzei, apelantul arată că opțiunea intimatei de a înlătura de la aplicare o prevedere legală obligatorie, respectiv art.69 alin.3 Codul muncii, pe motiv că departajarea salariaților nu ar fi putut fi realizată în funcție de evaluarea realizării obiectivelor de performanță, pe motiv că evaluarea era absolut neconcludentă, contravine unor dispoziții legale obligatorii, ce fac parte din procedura concedierii colective, a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității absolute, prin raportare la prevederile art.78 Codul muncii.

Arată apelantul contestator că nu au existat nici criterii de selecție și nici criterii unitare de notare a salariaților participanți la selecție, rezultatele finale fiind stabilite în mod aleatoriu.

Intimata nu a motivat necesitatea unei noi evaluări a obiectivelor de performanță, în condițiile în care în luna septembrie 2012 se efectuase o astfel de evaluare.

Având în vedere neconcordantele cu privire la numărul de posturi de redactorcare apar după concedierea contestatorului solicită să se rețină și că în cauză nu s-a făcut dovada desființării efective a postului ocupat de contestator și nici dovadă caracterului serios al desființării postului contestatoarei, în situația în care sarcina probei revenea angajatorului conform art.272 din Codul muncii

Față de cele de mai sus, rezulta indubitabil și sub aceste aspecte că, întrucât din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă cu certitudine numărul de posturi de DOCUMENTARIST (M) care au fost desființate și nici numărul persoanelor care ocupau această funcție și care au participat la procedura de selecție în vederea stabilirii ordinii de prioritate la concediere, rezulta indubitabil că nu sunt îndeplinite în speța condițiile art.65 alin 2 din codul muncii.

În raport cu cele învederate și sub acest aspect, procedura de selecție a fost viciata și sub acest aspect.

Solicită de asemenea să mai rețină la pronunțare:

De la procedura selecției „au fost scutiți din start” fără nici un temei legal de către angajator 309 salariați, sub pretextul că aceștia intrau sub incidența art. 60 din Codul muncii, fiind greu de crezut așa ceva în condițiile în care, nu exista nici o probă în acest sens, nefiind depuse la dosar în susținere înscrisuri doveditoare, cu mențiunea că în realitate situația de fapt este . cu realitatea.

În lista celor 309 exceptați de la selecție din start, se regăsesc spre exemplu categorii întregi de salariați:

35 persoane – referent de spec.-statistician

15 persoane – organizator de producție

8 persoane – arhivist

13 persoane – specialist resurse umane.

Este greu de imaginat și în mod cert într-o totală contradicție cu realitatea, faptul că toți specialiștii de la resurse umane sau toți arhiviștii angajați în televiziune se aflau „sub interdicția instituită de art. 60 din Codul Muncii”

În ciuda faptului că această Listă nominală se referă la persoane ale căror posturi nu se supun restructurării, în această listă au fost incluse nenumărate persoane ale căror locuri de munca urmau să fie desființate. Aceste persoane au fost scutite de orice fel de evaluare și implicit de la selecție, astfel au fost protejate în sensul că nu au fost afectate de concedierea colectivă, creându-se în acest fel și o discriminare în raport cu ceilalți salariați care au participat și au fost supuși procesului de selecție.

Organizarea procesului de selecție menționat nu constituie motiv de înlăturare de la aplicare a dispozițiilor art.68-72 din Codul muncii și prin urmare nu poate acoperi o nulitate absolută a procedurii de concediere.

Concluzionând cu privire la acest aspect raportat la situația de fapt, rezulta indubitabil ca pârâta SRTv nu a respectat dispozițiile legale privind concedierea colectivă, astfel ca organizarea procesului de selecție nu se putea substitui dispozițiilor imperative ale art.68-72 din codul muncii (și cu precădere art.69 alin 3 din acest act normativ)în vigoare la data concedierii reclamantului.

Textul de lege privind departajarea salariaților după evaluarea realizării obiectivelor de performanță în speța art.69 alin 3 din Codul muncii este un text care acordă nu doar angajatorului dreptul de a-și selecta salariații, în cazul concedierii, pe ce criterii dorește și poate să înceapă selecția, întâi pe criterii profesionale apoi pe alte criterii ci și dreptul angajaților de a fi astfel selectați întâi pe criterii profesionale și apoi pe alte criterii.

Arată apelantul contestator că, din actele depuse la dosar, rezultă că a fost concediat din funcția de reporter.

Din lista cu salariații care au fost încadrați în categoria cazurilor sociale rezulta că exista persoane încadrate în aceiași funcție și care au fost excluse de la concediere, fiind considerate fără nici o justificare temeinică raportat și la CCM pe unitate și realitatea obiectiva cazuri sociale, fiind astfel încălcat dreptul reclamantului de a participa la o selecție bazată în primul rând pe criterii profesionale.

Art.78 din Codul muncii arata „concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută”

Mai arată apelantul contestator că primul criteriu de departajare a salariaților în vederea stabilirii ordinii de prioritate Ia concediere, îl reprezintă evaluarea realizării obiectivelor de performanță, iar angajatorul nu poate stabili, prin derogare de la prevederile imperative ale Codului muncii, în Contractul de munca ori în documente încheiate de angajator și sindicatul reprezentativ, alte criterii prioritare, precum protecția socială a angajaților.

În consecința, întrucât art.51 alin 2 din Contractul colectiv de munca contravine art.69 alin 3 din Codul muncii, nu poate fi aplicat în speța de fată.

Așadar procesul verbal din data de 23.01.2013, încheiat cu prilejul întâlnirii dintre reprezentanții Patronatului și ai sindicatului reprezentativ SPUSTV, prin care s-a stabilit ocuparea a 55 de posturi din organigramă pârâtei de salariați aflați în situații dificile care sunt exceptați de la procedura de selecție, având la baza hotărârea nr.1/23.01.213 a Consiliului de Administrație al SRTV, conform căreia 2935 de posturi prevăzut în schema organizațională cuprinsă în Programul de redresare economică a SRTV, aprobat prin HCA nr.110/2012, se suplimentează cu 55 de posturi și va fi de 2450 posturi este nelegal, întrucât încalcă prevederile art.69 alin 3 din Codul muncii.

În consecința, întrucât 55 de angajați au fost exceptați de la procedura evaluării obiectivelor de performanță, procedura de concediere colectivă a fost realizată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale secțiunii a 5-a din Capitolul IV din Codul muticii, prin urmare intervine sancțiunea nulității absolute, prevăzute de art.78 din Codul muncii.

În consecință, cele 55 de persoane au fost excluse de la selecție, în acest fel fiind prejudiciate interesele reclamantului, care ar fi avut vocația menținerii pe acest post (în speța, pârâta nu a făcut dovada faptului că nota reclamantului nu ar fi permis menținerea sa pe acel post, nedepunând un centralizator al notelor obținute în cadrul procesului de selecție de toate persoanele care ocupa funcția de editor imagine).

De asemenea, trebuie reținut și că potrivit procesului verbal încheiat în data de 24.09.2012 între patronat SRTV și sindicatul reprezentativ, punctual 6, în cadrul selecției s-a realizat un singur clasament pentru studioul central și studiourile teritoriale, angajații fiind nominalizați pe posturi în funcție de nota obținută în cadrul procesului de selecție.

Față de cele învederate, decizia de concediere atacată este nulă, ca urmare a nerespectării procedurii de concediere colectivă .

Procedura de selecție instituită în mod unilateral de către intimata care nu era reglementata nici de Codul muncii, nici CCM pe unitate, nu a fost conforma cu dispozițiile legale, fiind încălcate dispozițiile art.69 alin 3 din Codul muncii.

Astfel, potrivit dispozițiilor art.69 alin 3 din Codul muncii, astfel după cum au fost modificate prin Legea nr.40/2011, criteriile prevăzute la alin.2 lit.d respectiv criteriile avute în vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere se aplică pentru departajarea salariaților după realizarea obiectivelor de performanță.

Analizând aceste dispoziții legale rezulta că acestea impun departajarea salariaților pe bâza de criterii de stabilire a ordinii de prioritate la concediere numai după evaluarea realizării obiectivelor de performanță individuală, noua reglementare având la baza criteriul performantei profesionale, cu aplicarea în subsidiar a criteriilor de ordin social.

Or. în speța de fată, în cadrul negocierilor purtate anterior concedierii colective de intimată și numai cu sindicatul SPUSTV (unul din cele 5 sindicate care funcționează cu personalitate juridică în instituție) au stabilit o anumită categorie de salariați care să fie exclusă din start de la concediere (peste 300 de angajați conform tabelului anexat) la care se adaugă alți salariați care ar intra în așa zisele „cazuri sociale”, încălcându-se în acest fel dispozițiile art.69 alin.3 din Codul muncii care impuneau ca și cei la care a făcut referire să fie mai întâi evaluate profesional și ulterior, în baza stabilirii unor criterii pentru cei peste 300 de angajați excluși de la selecție sau în cazul celor considerați „cazuri sociale, în caz de punctaj aflat la paritate cu punctajul altui salariat, să se aplice criteriul cazului social.

Cum în fapt nu toți cei care au fost considerați „în mod selectiv” cazuri sociale, au participat la selecție, rezulta că s-a făcut o discriminare clară între salariați.

Prin urmare, reținând ca prin încălcarea dispozițiilor art.69 alin.3 din Codul muncii contestatorului i s-a produs în mod concret un prejudiciu anumiți salariați nefiind supuși selecției, netemeinicia deciziei în cauză este evidentă.

Mai mult decât atât, din actele depuse la dosar și situația de fapt existența rezulta fără putința de tăgada că au fost excluși de la selecție și peste 200 de salariat! care se aflau în concediu fără plată sau concediu medical, creându-se și sub acest aspect o stare de discriminare față de ceilalți salariați, care erau în desfășurarea raporturilor de muncă.

În acest fel a fost încălcat și art.23 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea selecției care prevedea ca:

Art.23 alin 1 „în cazul salariaților ale căror contracte individuale de muncă sunt suspendate în condițiile legii, inclusiv pentru cauze care au intervenit în timpul desfășurării selecției, dispozițiile prezentului regulament, se vor aplica în mod corespunzător, după încetarea cauzei de suspendare, cu respectarea dispozițiilor legale incidente”

Art.23 alin 2 “În cazurile în care în timpul desfășurării selecției, pentru unii salariați intervin situații pentru care beneficiază de zile libere conform CCMSRT, aceștia sunt reprogramați, într-un termen rezonabil, de către secretariatul comisiei.”

Pentru considerentele anterior expuse, se poate aprecia că întreaga procedură de selecționare a salariaților este viciata.

Tot aici mai trebuie reținut că nu se poate determina din situația de fapt și actele depuse la dosar de pârâta, dacă desființarea postului a fost una efectivă, având în vedere că în cauză nu a fost efectuată evaluarea tuturor salariaților potrivit art.23 din Regulamentul de organizare și desfășurare a selecției și nici depuse probe din care să rezulte că postul a fost desființat efectiv.

Din cuprinsul deciziei de concediere contestate nu rezultă faptul că la concedierea reclamantei s-a avut în vedere rezultatul evaluării profesionale, comparative cu alți salariați din compartimentul în care lucram sau din instituție.

În situația în care însă angajatorul avea în vedere rezultatul performantelor profesionale ale reclamantei comparativ cu alți salariați din cadrul instituției, având în vedere că în cauza concedierea colectivă s-a făcut la nivel persoana juridică SRTV, angajați pe același post cu cel ocupat de reclamanta, în decizia de concediere trebuia menționat expres, ca la baza concedierii reclamantei a stat rezultatul evaluării sale profesionale inclusiv cele din septembrie 2012, indicându-se cu cine sau între ce salariați s-a realizat comparația. Aceasta pentru a da posibilitatea reclamantei să conteste în cunoștința de cauză eventuala comparație, iar instanței să poată verifica legalitatea și temeinicia măsurii luate, urmare a comparării rezultatelor profesionale.

În lipsa precizării de către angajator a faptului că evaluarea profesională a constituit criteriul care a stat la baza concedierii, a modalității în care s-a efectuat evaluarea profesională, a persoanelor între care s-a realizat comparația, concedierea reclamantei apare că arbitrara, neexistând elemente în baza cărora instanța să procedeze la verificarea corectitudinii procedurii de evaluare, actele depuse până în prezent de pârâta nefiind în măsura să completeze lipsa mențiunilor din decizia atacată, cu privire la individualizarea criteriului avut în vedere la concedierea reclamantei.

Întrucât concedierea nu s-a realizat exclusiv pe criteriul profesional, trebuia să se analizeze în concret celelalte criterii de concediere, analiza realizându-se prin raportare la toate persoanele angajate ale pârâtei pe același post la: nivel persoana juridică SRTV, indiferent de dacă acestea se găseau la nivel central sau teritorial.

De asemenea, se mai impune mențiunea că, angajatorul nu a indicat în concret niciun criteriu care s-a avut în vedere efectiv la concedierea reclamantei pentru a se putea verifica legalitatea și temeinicia deciziei de concediere prin prisma respectării criteriilor de departajare a salariaților în procesul de concediere colectivă.

În cazul concedierilor colective aceasta mențiune trebuie privită în strânsă legătura cu motivele care au determinat concedierea, respectiv art.76 lit. a din Codul muncii republicat, iar conform art.79 Codul muncii republicat, în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt și de drept decât cele precizate în decizia de concediere.

Conform art.40 alin (1) lit. f din legea nr.53/2003, Codul muncii, angajatorul are în principal următoarele drepturi: să stabilească obiectivele de performanță individuală precum și criteriile de evaluare a realizării acestora.

Deși stabilirea obiectivelor de performanță reprezintă un drept al angajatorului, acesta nu poate evalua activitatea profesională a angajatului pe baza unor criterii ce nu au fost cunoscute de către angajat ca în cazul de fată.

Concluzia rezulta din art.17 alin (4) coroborat cu art.17 alin .(3) lit. e din Codul muncii și corespunde cerinței de previzibilitate determinată de consecințele grave ale neîndeplinirii obiectivelor de performanță (de exemplu concedierea pentru necorespundere profesională sau prioritatea la concedierea colectivă).

Prin urmare, în cauză nu s-au stabilit alte criterii de evaluare a performantelor profesionale decât cele stabilite prin contractul individual de muncă, ci s-au stabilit metode de evaluare care nu aveau nimic comun cu legea și respectiv contractul individual de muncă.

În acest sens, nu s-a dovedit de către intimata, în calitate de angajator necesitatea unei noi evaluări a obiectivelor de performanță, în condițiile în care în luna septembrie 2012 se efectuase o astfel de evaluare.

Întrucât din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă cu certitudine numărul de posturi de documentarist(M) care au fost desființate și nici numărul persoanelor care ocupau această funcție și care au participat la procedura de selecție în vederea stabilirii ordinii de prioritate la concediere, rezulta indubitabil că nu sunt îndeplinite în speța condițiile art.65 alin 2 din codul muncii.

Solicită de asemenea instanței să mai rețină că potrivit prevederilor art.17 alin1 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea selecției salariaților SRTV „ Salariații au dreptul să formuleze contestații asupra modului de respectare a procedurii privind organizarea și desfășurarea selecției”. Acest articol face parte din Capitolul IV al Regulamentului intitulat Soluționarea contestațiilor .

Analizând modul în care a fost formulat art.17 din Regulament, se poate constata că participanții la selecție aveau posibilitatea de a formula contestații doar cu privire la organizarea și desfășurarea selecției, respectiv cu privire la respectarea articolelor ce alcătuiesc Capitolul II al Regulamentului, la care textul analizat face trimitere expresă, însă în lipsa unui text în regulament, participanții nu aveau posibilitatea de a formula contestații cu privire la notare, întrucât o astfel de cale de atac nu fusese stabilită prin regulile formulate de angajator la începutul concursului, ce avea ca finalitate stabilirea ordinii de prioritate la concedierea colectivă.

Față de aceste considerente întrucât angajatorul a acceptat formularea contestațiilor cu privire la notare, deși acest lucru nu era permis prin Regulament, urmarea imediata fiind schimbarea clasamentelor inițiale, prin acordarea unor note mai mari salariaților care inițial nu obținuseră o notă care le-ar fi permis să continue activitatea, dublată de concedierea persoanelor care au obținut inițial o notă ce le-ar fi permis să continue relațiile de munca.

De asemenea, solicită să se constate că procesul de evaluare a realizării obiectivelor de performanța, care s-a dorit a fi unul obiectiv în fapt a fost unul subiectiv și netransparent, nefiind apt să reprezinte un mijloc de departajare a angajaților în vederea stabilirii ordinii de prioritate la concedierea colectivă.

În raport cu cele învederate, întrucât intimata nu a dovedit caracterul efectiv și serios al concedierii contestatoarei și având în vedere și aspectele referitoare Ia caracterul netransparent și subiectiv al selecției, organizate de angajator în vederea stabilirii ordinii de prioritate la concediere, solicită admiterea apelului, anularea hotărârii atacată în cauza și pe fond admiterea contestației așa cum a fost ea formulata și implicit anularea deciziei de concediere emisă de SRTV.

De asemenea, mai solicită apelantul contestator să se aibă în vedere la pronunțare și următoarele considerente;

Din cuprinsul notificării transmise de intimata către contestator pentru participarea la selecție, rezulta că acesta a fost invitat nu la evaluarea competentelor profesionale ci la un examen, proces de selecție așa cum a fost denumit de către angajator in care urma să opteze între 2 posturi.

În această situație, verificarea cunoștințelor contestatorului pentru a opta pentru unul din cele 2 posturi, nu putea avea loc decât după momentul la care i se aducea la cunoștința, că potrivit rezultatelor obținute la evaluarea profesională, urma să fiu afectat de concediere.

Rezultă fără putința de tăgada că la data notificării de participare la procesul de selecție, era deja vizat de concediere, angajatorul știind dinainte că urma să aibă loc concedierea sa, ca urmare a desființării postului.

Mai trebuie reținut că în fapt nu a avut loc o desființare efectivă a posturilor la nivel SRTV ci numai o redenumire a lor, atribuțiile din fișa postului fiind identice, precum și că în cauza desființarea locului de muncă și implicit a postului trebuie să aibă loc înainte de concediere și nu concomitent cu concediere colectivă cum s-a făcut în cazul de fată.

În fapt, aceasta concediere a fost numai o disimulare în fapt neavând loc o concediere colectivă în înțelesul și cu respectarea legii.

Mai trebuie reținut și că datorită lipsei de transparență a procesului de selecție niciodată nu s-a putut lua la cunoștința de componenta și modalitatea de calcul a calificativului/notarii sale ca urmare a parcurgerii procesului de selecție.

Or, aici trebuie avut în vedere că tocmai netransparenta și subiectivismul cu care au fost tratate probele de selecție a făcut și va face mereu ca asupra corectitudinii procesului de selecție să existe dubii serioase, care să conducă la concluzia clară ca în fapt selecția nu a fost una reală, fiind exclusiv una formală, acesta fiind un bun prilej pentru angajator să își selecționeze numai anumite persoane care să rămână angajați în continuare și de ce nu fiind și un prilej de plată unor polițe cum susține și SPUSTV, procesul de selecție a fost vădit viciat de interese personale și de grup și de înlăturare a persoanelor așa zis incomode, selecția neavând nimic comun cu evaluarea profesională.

Tot în susținerea demonstrării formalității acestui proces mai invocă și că evaluatorii din comisiile de selecție erau în același timp și evaluatori și persoane care au participat la selecție, unii luând calificative sub media celor obținute de salariați care au fost concediați.

Solicită, de asemenea să se aibă în vedere de către Curte că au existat nenumărate aspecte contradictorii cu prevederile conținute în regulamentul de organizare și desfășurare a selecției dintre care reamintește:

Existența mai multor salariați care deși inițial au fost concediați datorită notelor mici obținute la testul din noiembrie-decembrie 2012, s-au reîntors pe aceleași posturi restrânse de către angajator, în detrimentul salariaților care obținuse punctaj mai mare.

Comunicarea inițiala a unui anumit punctaj, primirea preavizului și ulterior retractarea/retragerea acestor documente și informarea în sensul că acei salariați de fapt au obținut un punctaj mai mare, dar ca acesta fusese calculat greșit.

Acest lucru a fost posibil și datorită faptului că intranetul nu este un mijloc oficial de comunicare și numai unul de informare.

Astfel dacă se putea trece ziua tuturor modificărilor ca la documentele scoase de pe net unde se imprima automat și dată, în cazul intranetului așa ceva nu se poate fapt ce favorizează angajatorul acesta puțind modifica după bunul plac orice fel de document.

Totodată, din prevederile art.21 din Regulament ar rezulta că salariatul ar fi avut 2 opțiuni pe de o parte pentru a opta tot pe postul de munca pe care este încadrat și o a doua pentru a opta pentru alt loc de munca corespunzător pregătirii profesionale.

În plus angajatorul era obligat având în vedere că dreptul la munca este consacrat și garantat de Constituție și Codul muncii să pună în vedere salariatului și posibilitatea să opteze pentru un post inferior pregătirii sale profesionale având în vedere că la nivel persoana juridică SRTV erau foarte multe posturi vacante de acest fel.

În încheierea acestui punct, mai menționează că, pentru a dovedi formalitatea acestui proces de selecție, faptul că în urma contestațiilor formulate, punctajul obținut la peste 50% dintre candidați a cunoscut modificări substanțiale, diferența între nota obținută inițial și nota obținută după contestație fiind de peste 25 puncte, ceea ce este inadmisibil și demonstrează ca, în fapt, și prin soluționarea contestațiilor angajatorul a continuat subiectivismul acestei selecții.

La comisia de contestație președinte era însăși Președintele Director General al SRTV – numit prin ordin al Președintelui Director General al SRTV – adică persoana care a semnat și decizia de concediere fapt care întrece orice limite.

Diferența mare între punctaje la care a făcut referire nu poate duce decât la concluzia că: – or comisia de evaluare a greșit în mod flagrant acordarea unor punctaje unor candidați mai mici decât cele meritate; or contestația în mod cert a fost un motiv de salvarea a unor persoane care nu trebuiau să fie disponibilizate.

Raportat la aceste considerente este imposibil de susținut sau de reținut că în ipoteza în care criteriile de selecție ar fi fost clare, iar membrii comisiilor ar fi avut expertiza necesară și nu ar fi fost recrutați/selectați pe criterii subiective și pe criterii de competentă și experiența în domeniu s-ar fi ajuns la această situație, în sensuri majorării notei în mai mult de jumătatea din lucrările contestate.

Pentru că instanța să facă o corectă evaluare a situației de fapt, dă câteva exemple din listele cu rezultatele depuse de intimata la dosar în care s-au făcut modificări majore la notele de după contestații; – D. D. – de la punctajul de 46,26 la 78,40 – L. M. – de la punctajul de 61,38 la 88,50 – Lorintiu C. D.-de la punctajul de 65,88 la 89,60.

În cauză, emiterea deciziilor de concediere și comunicarea lor a avut loc mai înainte de finalizarea întregului proces de selecție.

Astfel, aici trebuie avut în vedere art.23 din Regulamentul de organizare și desfășurare a selecției, dar în cauza salariații (peste 300) care se aflau în concedii fără plată sau concedii medicale nu au mai fost supuși procesului de selecție, făcându-se astfel în mod nepermis și o discriminare intre salariați.

În consecința procesul de selecție nu a fost încă finalizat, întrucât finalizarea se putea face numai dupa examinarea tuturor salariaților din SRTV.

În raport cu aceste considerente în mod obligatoriu persoanele care se aflau în situația suspendării contractului de muncă, trebuia să fie supusă procesului de selecție, ca ceilalți salariați.

Solicită de asemenea Curtea să aibă în vedere că, în cauza, măsura concedierii contestatorului nu a fost dispusă ca urmare a desființării locului de munca, ci ca urmare a unei proceduri de concediere colectivă, având în vedere art.66 din Codul muncii de unde rezultă că o concediere pentru motive care nu țin de persoana salariatului poate fi individuală sau colectivă. Or, în măsura în care s-a invocat în drept de către intimata în conținutul deciziei de concediere ca aceasta s-a făcut în temeiul art.65 din Codul muncii, nu ar fi fost în spiritul și scopul legii ca o concediere colectivă să se facă pe bază de criterii de selecție.

Referitor la cauza reală și serioasă, se poate observa la fel de ușor că nici această condiție nu a fost îndeplinită, întrucât deși angajatorul a arătat în susținere aspecte legate de dificultăți economice nu a probat și demonstrat că ar fi fost o reorganizare a activității reală și necesară în departamentul în care era angajat contestatorul. Așa cum rezultă din art.17 și art.40 alin 2 din Codul muncii, din care reiese indubitabil obligația angajatorului de a comunica, periodic salariaților situația economică și financiară a instituției cu excepția informațiilor sensibile sau secrete, prin divulgare care sunt de natură să prejudicieze activitatea angajatorului.

Nu au fost produse documente/dovezi din care să rezulte criteriile și modul de notare la probele memoriu de activitate, grilă și interviu și nu se cunoaște nici cum au fost considerate bune și notate în consecința răspunsurile la proba grilă și interviu, cu mențiunea că nu s-a probat de către angajator nici respectarea art.10 alin(2) lit. g-I din Regulamentul de organizare și desfășurare a selecției, care este o reglementare internă aprobată chiar de conducerea SRTV .

De asemenea, nu se cunoaște care au fost criteriile și implicit modul de notare în baza acestora, a memoriului de activitate în condițiile în care ele nu au existat și în măsura în care această probă avea pondere de 50%.

În această situație se poate afirma că s-a mers pe criterii oculte și subiective, totul făcându-se după bunul plac – “ad libitum „- al șefilor instituției și comisiilor de selecție, dar acesta nu poate constitui un criteriu de selecție cu mențiunea ca în acest fel situația scapă de sub control și nu se poate verifica modul în care s-a făcut notarea în lipsa criteriilor de acordare la cele 3 probe.

Intimata a depus la dosar, o probă care nu este pertinentă deoarece înscrisul denumit „Ghid pentru evaluarea memoriilor de activitate – definiție conform dispozițiilor art. 2 ai R. (corect ROD), selecție”, este un înscris care nu a fost elaborat și atașat anterior desfășurării procedurilor de selecție a salariaților, astfel cum prevedea Hotărârea C.A. nr. .121/29.10.2012, ci fabricat pe parcursul procesului.

Acest aspect se poate observa pe de o parte din analiza tuturor înscrisurilor depuse de intimata printre care se afla Hotărârea 121/2012 cu anexele aferente, neregăsindu-se și acest Ghid (exemplarul depus la dosar este fără număr de înregistrare, semnătură și ștampila consiliului TVR), iar pe de altă parte, Hotărârea nr. 121/2012, anexa 1 R.O.D. ca și toate anexele existente la data inițierii procedurilor de selecție, au fost publicate pe INTRANET (pagina internă A SITE TVR), la secțiunea proces de selecție, însă nici în această formă de publicitate electronică nu a se regăsește acest ghid .

Așadar, acest înscris denumit ghid depus la dosarul instanței a fost produs abia cu ocazia derulării procesului, așa cum a mai arătat, fiind întocmit ulterior procedurilor din luna noiembrie 2012, „pro causa”.

Cu toate acestea, dacă am admite prin absurd că a existat la momentul inițierii procedurilor de selecție, acesta nu a fost făcut public, cu consecința că nu este opozabil salariaților, încălcându-se prevederile art. 243 alin. 3 coroborate cu art. 242 din Codul Muncii.

Totodată, apreciază apelantul că intimata a depus în mod excesiv o multitudine de înscrisuri care nu sunt relevante judecării cauzei din perspectiva criticilor sale, înscrisuri cu care nu se intenționează decât o îngreunare a activității instanței, cu scopul vădit de a produce confuzii.

Așa cum rezultă din înscrisurile depuse de intimata, a fost notificat și invitat la consultări doar un singur sindicat S.P.U.S.Tv, deși existau la nivel SRTv 5 (cinci) sindicate cu mențiunea ca 2(două) dintre ele, erau constituite cu mult timp înaintea singurului sindicat notificat să se prezinte la consultări, acesta fiind un fapt de notorietate, conducerea instituției având cunoștința de acest lucru.

Prin această abordare, intimata a ignorat regulile privind desfășurarea dialogului social, prevederile legii nr. 62/2011 în dauna celorlalte sindicate, deși aveau calitate de calitatea de partener social, cu consecința că se impune aplicarea sancțiunii nulității concedierii subsemnatei și a nesocotit și prevederile art.148 alin( 1 ) din acest act normativ.

Lipsa unor criterii clare de evaluare a salariaților, dar și a unor criterii de distribuire pe posturile rămase, încălcând prevederile art. 17 alin. 3 lit. e, art. 76, art. 242 lit. i), art. 243 alin. 1, din Codul muncii, pe de o parte, iar pe de altă parte, încălcând prevederile art. 52 bis din Contractul colectiv de muncă la nivelul anilor 2012-2013.

Deși existau criterii de evaluare a realizării obiectivelor de performanță prin Contractul Colectiv de muncă, art. 52 bis din CCM, și respectiv prin contractul individual de muncă, contestatorul fiind evaluat în septembrie 2012 (dar și în anii anteriori) acestea au fost încălcate de către intimata înlocuindu-le cu așa zisele criterii de selecție, dovedite a fi ilegale, nerelevante și profund viciate.

Aspectele privind vicierea procedurii de selecție au fost sesizate patronatului intimatei în nenumărate rânduri de către sindicate, care potrivit, legii, statutului și contractului colectiv aveau astfel de competențe.

Prin procedurile de selecție astfel efectuate, intimata a încălcat principiul nediscriminării, al egalității de tratament față de toți salariații prevăzut de art. 5 alin. 1, și principiul consensualității și al bunei credințe prevăzut de art. 8 alin. 1 din Codul Muncii.

Totodată, prin nerespectarea prevederilor ce impuneau intimatei redistribuirea contestatorului pe posturile rămase (dacă am admite prin absurd ca postul său s-ar fi desființat) sau pe posturi inferioare pregătirii sale care existau și erau vacante La nivel persoana juridică SRTv în speța la nivelurile teritoriale, această decizie de concediere este lovită de nulitate așa cum a mai menționat, potrivit prevederilor art. 76 lit. c) și d) cât și art. 69 alin. 2 lit. d), art.69 alin; 3 din Codul Muncii.

În cuprinsul hotărârii atacate se poate constata cu ușurința că, instanța de fond a preluat efectiv apărări făcute de intimata SRTV precum și pasaje din decizia de concediere, trecând peste faptul că legea se dă în aplicare nu în interpretare și că acolo unde legea nu distinge nici interpretul nu poate să o facă.

Deși au fost depuse la dosar înscrisuri fără valoare probatorie, acestea nefiind înregistrate, semnate, stampilate și asumate, în mod greșit (refuzându-se totodată și verificarea de scripte), instanța de fond a considerat că documentele depuse de intimata sunt acoperitoare în ce privește respectarea legii în procesul de concediere trecând cu ușurința peste faptul că o nulitate absolută nu poate fi acoperită prin instituirea unilaterală a unei selecții, nereglementate de Codul muncii și CCM pe unitate, acesta nefiind motiv de neaplicare a prevederilor art.68-72 din Codul muncii și cu precădere a art.69 alin.(3) așa cum a fost el modificat de legea nr.40/2011.

Tot aici, mai arătă că instanța a refuzat în probațiune obligarea intimatei să depună la dosar probe care erau pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, cu mențiunea și ca neparticiparea la selecție a apelantului nu constituia motiv de neaplicare de către SRTV a dispozițiilor expres ale art.68-72 din Codul muncii.

De principiu, un Contract Colectiv de Munca nu poate modifica sau completa un text de lege astfel ca prevederile art.51 .alin (2) din CCM nu poate fi aplicat în speța de fată. De altfel, prevederile art. 52 și 52 bis din CCM au fost aplicate selectiv avantajând în mod vădit salariații care nu aveau legătura cu cele prevăzute în conținutul acestor articole deși într-o logică juridică nici acestea nu puteau fi aplicate în acest caz.

În plus CCM nu poate avea forța juridica superioară Codului muncii (art.68-72 din Codul muncii și cu precădere art.69 alin (3) din acest act normativ.

În raport și cu aceste considerente, instanța de fond a interpretat în mod greșit prevederile art.69(3) din Codul muncii și în general art.69 din același act normativ, precum și a acceptat în mod nepermis ca prevederile CCM pe unitate pot deroga de la lege.

Instanța de fond, în Ioc să facă o analiză temeinică a situației de fapt, a preferat ca în conținutul deciziei atacate mai mult să justifice hotărârea netemeinică și nelegala atacată prin fraze fără acoperire juridică.

Tot aici mai adaugă că până în momentul de față mai mult de 20 pe complete de judecată pendinte de Tribunalul București (mai precis 25) în cauze similare și având ca unul din motive nerespectarea de către intimata SRTV a prevederilor art.68-72 din Codul muncii și cu precădere a dispozițiilor art.69 alin (3) au dat hotărâri favorabile, or practica și literatura juridică de specialitate au statuat faptul că la similitudine de spete trebuie să existe similitudine de hotărâri.

În acest sens amintește cazul Ștefanica și România prin care CEDO condamna că în cauze similare nu exista hotărâri similare.

Art.76 lit. c din codul muncii precizează în mod expres că decizia de concediere trebuie să conțină sub sancțiunea anularii „criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin (2) lit. d din Codul muncii „legea nefăcând distincție sau referire că dacă în conținutul deciziei de concediere se precizează cum s-a întâmplat în cazul de fată în conținutul deciziei de concediere atacate ca “În cadrul procesului de consultări dintre partenerii sociali au fost analizate și convenite criteriile în baza cărora să fie stabilită ordinea de prioritate la concediere……” fără însă a se trece distinct care sunt acestea atât pentru transparenta cât și pentru posibilitatea verificării modului în care se va face selecția înseamnă că obligația legală este îndeplinita.

Totodată, trebuia avut în vedere că sub aspectul cerințelor de formă obligatoriu art. 76 din codul muncii prevede ca decizia de concediere pentru motive ce nu țin de persoana salariatului se comunica acestuia în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu a) motivele care determină concedierea, b) durata preavizului, d) lista tuturor locurilor de munca disponibile în unitate și termenul pe care salariatul l-a avut la dispoziție pentru a ocupa un loc de munca vacant, în condițiile art. 64 din codul muncii, c) criteriile de stabilire a ordinii de priorități conform art. 69 alin. 2 litera d, numai în cazul concedierilor colective;

Așa fiind, neindicarea motivelor care au determinat concedierea, lipsa mențiunii privind durata preavizului, lipsa mențiunii tuturor locurilor de munca disponibile în unitate a criteriilor de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. 2 litera d mențiune prevederile prevăzute de art. 76 lit. c) din Codul muncii sunt în măsură să atragă nulitatea deciziei de concediere.

Prin urmare lipsa unora din mențiunile obligatorii prevăzute de art. 76 din Codul muncii nu poate fi complinită cu probe exterioare deciziei de concediere.

ART.76 lit. d prevede ca obligație a angajatorului și că în conținutul deciziei de concediere trebuie să se regăsească lista tuturor locurilor de munca disponibile în unitate și termenul în care aceștia urmează să opteze pentru un loc de munca vacant, ori în situația de fata aceste elemente obligatorii nu se regăsesc în conținutul deciziei de concediere, deși la nivelul persoana juridică SRTV la care s-a făcut concedierea colectivă, existau peste 100 de locuri de munca vacante multe fiind corespunzător pregătirii sale profesionale sau sub pregătirea sa profesională . Or, în raport de prevederile legale în ce privește obligarea angajatorului de a respecta și aplica necondiționat prevederilor art.76 lit.c și d din Codul muncii, orice altă discuție este străina de lege și neîndeplinirea cerințelor cerute de textul de lege invocat duce indubitabil la nulitatea deciziei de concediere.

Și în ce privește aplicarea art.75 alin 1 din Codul muncii raportat la art.2551, 2553 și 2554 cod civil apare cel puțin de neînțeles de ce instanța de fond a născocit și aceste texte de lege privind acordarea termenului de preaviz, în condițiile în care reglementările legale sunt clare și obligatorii situație în care acordarea a mai puțin de 20 de zile de preaviz ca și în cazul de fata duce la nulitatea deciziei de concediere.

Consideră că legea ar trebui să fie aplicată unitar cel puțin în această materie cu mențiunea ca în țara alte instanțe de control judiciar (Tribunalul M., Curtea de Apel M., Curtea de Apel Cluj) au aplicat strict prevederile legale invocate, iar Curtea de Apel București s-a pronunțat clar în ce privește obligarea respectării dispozițiilor art.68-72 din Codul muncii, la concediere, organizarea selecției respective, nu se putea substitui dispozițiilor legale imperative ale art.68-72 și art.76 din Codul Muncii în vigoare la data concedierii reclamantului.

Demn de remarcat mai este că a învederat instanței peste 25 de încălcări ale legii, contractului de munca pe unitate și regulamentului de organizare a selecției, de care nu s-a ținut seama, instanța rezumându-se la o analiză sumară fără consistență și de multe ori care nu avea legătura cu cauza, totul reducându-se la preluarea efectivă apărării pârâtei SRTV, copierea unor texte de lege în special din Codul muncii sau simple afirmații fără acoperire juridică.

Analiza deciziei de concediere s-a făcut în mod superficial și probabil instanța a fost mai mult impresionată de volumul actelor depuse de SRTV care în proporție de peste 95 % nu avea legătura cu obiectul cauzei. În plus, deși SRTv a folosit ca justificare numai termeni generali fără nimic la concret sau probat, ca de exemplu modernizare și retehnologizare instituției sau efectuarea de noi investiții care nu au nici o legătura serioasă și reală cu concedierea, totuși instanța a apreciat că motivația este suficientă.

Instanța de fond a trecut cu ușurința peste faptul că procedura de selecție nu a fost conforma cu prevederile legale și a dat o interpretare proprie art.69 alin 3 din Codul muncii așa cum a fost modificat de legea rir.40/2011, poziționându-se astfel în afara legii.

În mod greșit și surprinzător, instanța de fond a arătat că dacă o decizie este emisa după încheierea perioadei de preaviz este valabilă. Astfel, la încheierea termenului de preaviz raportul de munca/relațiile de munca încetează și în condițiile în care nu se emite imediat decizia de concediere rezulta indubitabil ca acesta subzista .Or, într-o minimă logică juridică, rezulta că dacă contractul este în derulare după expirarea preavizului, pentru încetarea contractului de munca este necesar un nou

preaviz. Mai mult, de principiu, o decizie de concediere se emite după încetarea preavizului și implicit a contractului de muncă/relațiilor de muncă.

În cauză, nu a făcut niciodată vorbire de anularea HCA nr.110/28.08.2012 în baza unei hotărâri judecătorești și numai că această hotărâre a fost emisă de un C.A. care nu era constituit in baza unei hotărâri constituționale a parlamentului, respectiv ca 8 membrii ai C.A. au fost numiți în mod incorect prin HCA nr.10/28.08.2012, în condițiile în care potrivit legii C.A. are 13 membri și pentru ca o hotărâre să fie validă trebuie luată de jumătate plus unu din membrii, situație în care era imposibil acest lucru; de principiu se execută numai dispozitivul deciziei curții constituționale, nu și practicaua, în toate cazurile motivarea neprezentând relevanta la punerea în executare.

În atare condiții, era clar că și actele subsecvente luate de un consiliu de administrație care a fost constituit cu încălcarea constituției nu pot fi valide.

Curtea Constituționala se poate pronunța numai asupra constituționalității nu și asupra legalității.

Este convins apelantul contestator că în orice altă țară din UE într-un caz similar toate hotărârile luate de un astfel de C.A. nu erau valabile din punct de vedere constituțional și juridic.

Deși s-a invocat ca principal motiv reducerea cheltuielilor acestea au crescut semnificativ, fapt care duce la concluzia că în fapt acestea au constituit un pretext pentru concediere, lipsind cauza reală și serioasă, în fapt existând doar o redenumire a posturilor, prin această manevră fiind concediați unii salariați și angajați alți salariați.

Procedura de selecție nu este reglementată nici de Codul muncii nici de CCM pe unitate.

În cauză, nu este vorba de atacarea dreptului angajatorului de a face concedieri sau a prerogativei acestuia în acest sens, ci de nerespectarea prevederilor art.68-72 din codul muncii. Instituirea unui mod unilateral de către angajator a unei selecții nereglementata de lege și CCM nu este motiv de neaplicare a dispozițiilor Codului muncii la care a făcut referire.

Cu privire la angajările ulterioare, menționează că instanța de fond nu a încuviințat probe în acest sens, urmând ca la primul termen să depună situația Revisal a angajărilor făcute în SRTV din perioada 01.01._14, probă încuviințata de alte complete de judecată în dosare similare.

Prin întâmpinarea formulată în cauză la data de 15.10.2014, intimata S. R. de Televiziune a solicitat respingerea apelului ca nefundat și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică.

Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

În primul rând, Curtea va analiza criticile aduse de apelantul contestator hotărârii primei instanțe, sub aspectul respectării dispozițiilor art.19 Cod pr. Civilă.

Potrivit dispozițiilor art.19 Cod pr. Civilă, judecătorul învestit cu soluționarea cauzei nu poate fi înlocuit pe durata procesului decât pentru motive temeinice, în condițiile legii. Textul de lege consacră regula continuității instanței, fiind totodată dezvoltată în art.214 Cod pr. Civilă, potrivit căruia, membrii completului care judecă procesul trebuie să rămână aceiași în tot cursul judecății. În cazurile în care, pentru motive temeinice, un judecător este împiedicat să participe la soluționarea cauzei, acesta va fi înlocuit în condițiile legii. Dacă înlocuirea judecătorului a avut loc după ce s-a dat cuvântul în fond părților, cauza se va repune pe rol.

Pentru a verifica respectarea regulii continuității completului de judecată, având în vedere că la dosarul de fond se găsește doar extras al Hotărârii Colegiului de Conducere al Tribunalului București nr.5/12.02.2014 (fila nr,246, vol.IV) privind modificarea completelor în perioada 14.02.2014 – 19.12.2014 și 14.02.2014 – 30.03.2014, instanța de apel a solicitat Tribunalului, la termenul din data de 16.01.2015, să înainteze actul de înlocuire a membrilor completului de judecată pentru termenele din data de 09.05.2014 și 20.06.2014.

Urmare a acestei adrese, Tribunalul București a înaintat extras al Hotărârii Colegiului de Conducere al Tribunalului București nr.9/10.03.2014 și copii de pe planificările ședințelor de judecată pentru lunile mai și iunie 2014, prin care s-a aprobat rularea completului C18 de către alți judecători ai secției.

În considerarea înscrisurilor înaintate de Tribunalul București, Curtea constată că, în cauză, a fost respectat principiul continuității completului de judecată, fiind neîntemeiate criticile formulate de apelantul contestator sub acest aspect.

În ceea ce privește criticile formulate de apelantul contestator pe fondul cauzei, Curtea apreciază că un prim pas necesar este selectarea dintre toate aceste motive de nelegalitate și netemeinicie a deciziei de concediere, a acelora care au făcut obiectul judecății în primă instanță, fiind invocate de contestator prin cererea introductivă de instanță, suspusă dezbaterii contradictorii a părților și, în final, analizate de Tribunal în cadrul sentinței ce face obiectul prezentei căi de atac.

Această operațiune este impusă de dispozițiile art.477 Cod pr. Civilă, în baza cărora instanța de apel este îndrituită să procedeze la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată.

Art.478 trasează limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a suspus judecății în primă instanță, în sensul că în apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe.

În temeiul acestor reguli procedurale și cu aceste limite, în continuare, instanța de apel va analiza criticile formulate de apelantul contestator cu privire la legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe.

În fapt, Curtea reține că măsura concedierii apelantului contestator a fost luată ca urmare a desființării postului de Documentarist (M) pe care acesta îl ocupa în cadrul Direcției Emisiuni Informative și Sport, Serviciul Documentare Arhivă (Newsgathering).

Conform înscrisurilor depuse de intimată la dosarul de fond, fila 338 vol. IV, în cadrul Serviciului Documentare Arhivă (Newsgathering) erau 7 posturi de Documentarist (M) ocupate de: C. E. M., G. F., M. C., M. M., P. M., V. S. D. și apelantul contestator R. A. I. C..

După restructurare, în Serviciul Documentare Arhivă (Newsgathering) devenit Serviciul Digital Workflow (fila nr.367, vol. IV dosar fond), au rămas 3 posturi de documentarist (M), acestea fiind ocupate de colegii apelantului contestator, ce au obținute note mai mari decât acesta (nota 80,00) în urma procesului de selecție, respectiv: C. E. M. cu nota 83,14 (fila nr.73, vol. III, dosar fond), M. C. cu nota 82,97 (fila nr.74, vol.III dosar fond) și P. M. cu nota 81,56 (fila nr.75, vol.III, dosar fond).

Criticile formulate de apelantul contestator privind cei 309 salariați ce au fost exceptați de la selecție, fiind sub incidența art.60 Codul muncii nu pot fi reținute de instanța de apel ca motive de nelegalitate a concedierii în speță, pentru că în cadrul listei cu persoanele ce nu au intrat în procedura de selecție nu se află și angajați pe postul de Documentarist (M) la care avea vocație apelantul.

Pe lista cu salariații care nu se supun procesului de selecție se află la poziția 6 A. F., poziția 127 G. C. C., poziția 144 I. I. C., dar, acești trei salariați erau încadrați pe postul de Documentarist (S), post pentru care apelantul contestator nu a intrat în selecție.

Este adevărat că potrivit art.21 din Regulamentul de organizare a procesului de selecție, fiecare salariat avea dreptul de a formula două opțiuni, prima pentru postul pe care era încadrat și a doua pentru un post corespunzător pregătirii sale profesionale, apelantul optând și pentru postul de Documentarist (S) – fila nr.51, vol. I, dosar fond. Însă, cea de-a doua opțiune putea fi valorificată doar pentru a ocupa un loc de muncă temporar vacant, pe durată determinată, condiționată de revenirea titularului pe post. Aceasta înseamnă că selecția s-a realizat doar pentru postul pe care angajatul era încadrat, nu și pentru posturile pentru care a formulat cea de-a doua opțiune.

O altă critică evidențiată în cadrul motivelor de apel se subsumează greșitei interpretări și aplicări de către prima instanță a dispozițiilor art.69 alin3. Codul muncii.

Susține și dezvoltă apelantul critica conform căreia opțiunea intimatei de a înlătura de la aplicare o prevedere legală obligatorie, respectiv art.69 alin.3 Codul muncii, pe motiv că departajarea salariaților nu ar fi putut fi realizată în funcție de evaluarea realizării obiectivelor de performanță, că evaluarea era absolut neconcludentă, contravine unor dispoziții legale obligatorii, ce fac parte din procedura concedierii colective, a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității absolute, prin raportare la prevederile art.78 Codul muncii.

În opinia instanței de apel, contra susținerilor apelantului contestator, prima instanță a realizat o corectă aplicare a dispozițiilor legale invocate, pentru următoarele considerente.

Prevederile art.69 alin.3 interpretate prin raportare la alin.2 lit. d din Codul muncii, indică generic ca și criteriu primordial de departajare a salariaților criteriul competențelor profesionale ale salariatului. Această prevedere este reținută, de asemenea, în art. 52 și 52 bis din Contractul Colectiv de muncă, care face vorbire despre departajarea salariaților după evaluarea performanțelor profesionale individuale.

Așadar, nu este indicat în mod expres și nu este definită noțiunea de competență profesională a salariatului, context în care angajatorul din prezenta cauză a aprobat Regulamentul privind organizarea și desfășurarea selecției salariaților Societății Române de Televiziune, în cuprinsul căruia a stabilit procedura și etapele de selecție, înființarea comisiilor de selecție, atribuțiile și obligațiile membrilor acestora.

În cuprinsul Capitolului III, intitulat Analiză, notare și evaluare. Rezultatul selecției, au fost stabilite prevederi exprese referitoare la conținutul fiecărei probe (proba grilă, memoriu de activitate și interviu), la procedura de notare și la modalitatea de calcul al notei finale.

Potrivit art.69 alin.2 lit. d din Codul muncii, în cazul concedierilor colective pentru motive care nu țin de persoana salariatului, aceasta trebuie realizată potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă, în baza unor criterii de selecție pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere.

În baza Regulamentului, plecând de la criteriul evaluării performanțelor individuale, intimata a declanșat o procedură de selecție care urmărea în mod concret realizările profesionale ale salariaților, evaluarea realizându-se în cadrul a trei probe unitare (memoriu de activitate, interviu și test grilă), prin intermediul mai multor comisii de selecție.

Așadar, apreciind conținutul noțiunii de competență profesională a salariatului, intimata din prezenta cauză a declanșat procedura de selecție și evaluare potrivit Regulamentului privind organizarea și desfășurarea selecției salariaților Societății Române de Televiziune, în baza hotărârii Consiliului de Administrație al acesteia.

Împrejurarea că apelantul contestator a fost evaluat în luna septembrie 2012, nu constituie un element în sine care prin el însuși să fie apt să invalideze procedura de evaluare și concediere realizată în luna februarie 2013, intimata hotărând și organizând în conformitate cu art.69 alin.3 C. muncii.

Angajatorul nu era obligat să facă departajarea în funcție de evaluarea din septembrie 2012, atâta vreme cât departajarea s-a realizat în funcție de performanțe profesionale, selecția fiind realizată în funcție de performanțele profesionale în cadrul unui proces de selecție, proces stabilit prin consultări între angajatorul pârât, care în acord cu sindicatul reprezentativ, a conchis că ordinea de prioritate la concediere să se realizeze în baza unui proces de selecție la nivelul întregii societăți care să constea în trei probe. Selecția s-a realizat prin intermediul unor comisii de selecție în care sindicatul a avut observatori.

Nu se poate reține susținerea apelantului contestator că nu s-a avut în vedere activitatea fiecărui angajat și nu s-a evaluat performanța sa profesională până la momentul concedierii, deoarece departajarea s-a făcut pe baza a trei probe, memoriu de activitate, interviu și test grila, ori doar testul grilă a urmărit verificarea cunoștințelor profesionale teoretice, memoriu de activitate urmărind traseul profesional și realizările profesionale, iar interviul urmărea susținerea, în fața comisiei, a activității profesionale și a informațiilor cuprinse în memoriul de activitate.

În ceea ce privește criticile formulate în apel privind modalitatea efectivă în care s-a desfășurat procesul de selecție, respectiv privind transparența și previzibilitatea procedurii de selecție, aducând argumente și pentru modalitatea de desemnare a membrilor comisiei și de testare, Curtea le apreciază ca fiind neîntemeiate. Așa cum s-a arătat, în cadrul comisiilor de selecție, sindicatul a avut observatori, aceștia fiind tocmai o garanție împotriva eventualelor abuzuri. Din înscrisurile înaintate de intimată se observă că procedura de selecție a fost derulată conform regulamentului, notarea s-a realizat în cadrul fiecărei probe conform ponderii stabilite prin Regulament. Structura în sine a examenului a fost una echilibrată, formularul pentru memoriul de activitate vizând traseul profesional al angajatului, testul grilă, cunoștințele specifice fiecărei categorii profesionale, iar interviul, detalierea memoriului de activitate și partea privind motivația și intențiile fiecărui salariat.

Apelantul contestator s-a limitat la a contesta valabilitatea selecției și a comisiilor fără însă a indica în cazul concret ce nereguli au existat în cadrul celor trei probe la care a participat alături de ceilalți angajați pe postul de Documentarist (M), de ce este rezultatul selecției nelegal, ce cunoștințe, aptitudini sau abilități au fost vizate și care nu intrau în atribuțiile specifice postului pe care îl ocupa. Or, simplele afirmații, după finalizarea selecției, formularea de contestații, în sensul că selecția nu a fost obiectivă și transparentă nu pot atrage nulitatea procesului de selecție.

Un aspect important este faptul că procesul de selecție a fost unul unitar, fiecare angajat pe postul de Documentarist (M) a urmat aceleași probe, având aceleași informații și drepturi, aspect ce nu poate fi contestat în cauză.

Sunt nesusținute și motivele de nevalabilitate a concedierii bazate pe o presupusă intenție a societății de a-i preaviza/concedia pe salariați prin chiar notificarea de prezentare la selecție, acest act nefiind folosit cu o altă semnificație decât afirmată. Notificarea în cauză reprezenta o obligație pentru societate, sub sancțiunea nulității concedierii salariatului care nu ar fi anunțat de organizarea selecției, însă faptul de a-i da curs rămâne facultativ și fără vreo relevanță disciplinară, căci nu era chemat spre a fi supus evaluării periodice, ceea ce constituia o obligație de serviciu, ci în scopul de a se salva de la concedierea colectivă, luptând pentru un rezultat care să-i permită clasarea pe unul din locurile eligibile la păstrare, în limita numărului lor. Prin urmare, nu există niciun indiciu că preavizarea și desfacerea contractului apelantului fuseseră deja hotărâte, ci ele au intervenit ulterior, urmare a selecției, pe baza rezultatelor acesteia și prin acte distincte, denumite în consecință.

În ceea ce privește cauza reală și serioasă justificată prin criticile referitoare la noile angajări operate de societate și cazurile sociale neanalizate, Curtea reține următoarele:

Este cert că desființarea postului în cadrul măsurii de concediere colectivă a avut loc în contextul restructurării motivate de dificultăți financiare și nevoi de redresare economică, în condițiile sancționate prin memorandumul aprobat de Guvernul României, pentru eșalonarea datoriilor fiscale, ceea ce a impus, între altele, și modificarea organigramei prin reducerea masivă a schemei de personal.

În analiza dispozițiilor legale aplicate de angajator, respectiv art. 65 din Codul muncii, instanța este limitată la a verifica dacă măsurile preconizate în cadrul reorganizării nu sunt fictive, respectiv dacă există o manifestare de voință a organelor decizionale, prin care să se statueze asupra continuării activității într-o organizare diferită, lăsată exclusiv la latitudinea societății. În cauza de față există Hotărârea nr.110/28.08.2012 a Consiliului de Administrație a TVR, aprobată în baza Hotărârii nr.106/10.08.2012 a aceluiași organ decizional, pentru aducerea la îndeplinire a Programului de redresare economică, ratificat prin Hotărârea nr.121/29.10.2012, în sensul modificării organigramei prin desființarea a 635 posturi).

Nici susținerile legate de cauza neserioasă a concedierii prin „redenumirea” departamentelor nu pot fi reținute pertinente. Din probatoriul administrat în cauză nu se poate considera că întreaga structura organizatorică a societății, divizată în departamente și servicii a fost doar „redenumită” și nu „restructurată”, în acord cu noua viziune de organizare a societății, cu personal redimensionat, pentru care, angajatorul are competență exclusivă, neputând fi cenzurat de instanță managementul societății ori producerea de consecințe financiare prin concedierile efectuate. Astfel, se constată că postul reclamat a fost propriu-zis înlăturat din structura funcțională a intimatei, fără a mai fi reînființat, măsura concedierii fiind reală.

În privința criticilor ce vizează cele 55 de cazuri sociale, Curtea urmează a le înlătura ca neîntemeiate, față de împrejurarea că nu reprezintă aspecte care să îl vizeze în mod direct pe apelantul contestator. Acesta nu se află în una din situațiile definite ca fiind caz de protecție socială minimă, iar pe de altă parte nu a făcut dovada că măsura disponibilizării sale a fost influențată, în mod negativ, de acordarea priorității unui salariat, încadrat pe funcția de documentarist (M), considerat caz social și păstrat pe această funcție, pe un loc la care apelantul contestator ar fi avut vocație conform notei obținute în procesul de selecție.

De asemenea, Curtea va înlătura și susținerile apelantului contestator asupra relevanței în cauza a practicii Tribunalului București în spețe similare. Jurisprudența instanței din alte cauze nu poate atrage o anumită soluție într-o cauză care, chiar purtată împotriva aceluiași angajator, diferă sub aspectul situației de fapt și de drept rezultată în urma cererilor părților, a actelor contestate și a probelor administrate.

Neîntemeiate sunt și criticile apelantului contestator în sensul că negocierile s-au purtat doar cu sindicatul reprezentativ și nu cu toate sindicatele, fapt ce ar atrage nulitatea concedierii, Curtea apreciind, în acord cu prima instanță, că intimata a notificat intenția concedierii colective și invitația la negocieri tuturor sindicatelor, iar faptul că doar sindicatul reprezentativ (Sindicatul pentru Unitatea salariaților TV) a înțeles să participe la negocieri nu-i poate fi imputat acesteia.

Nu vor fi reținute de Curte nici susținerile apelantului contestator în sensul că Hotărârea Consiliului de Administrație nr.110/28.08.2012, în baza căreia s-a aprobat și realizat procesul de restructurare al societății, este lovită de nulitate absolută, ca urmare a faptului că prin Decizia nr.783/26.09.2012, pronunțata de Curtea Constituționala publicată în Monitorul Oficial nr.684/03.10.2012 a fost admisa sesizarea de neconstituționalitate formulată de Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal din Camera Deputaților și s-a constatat că Hotărârea Parlamentului României nr. 28/2012 privind desemnarea membrilor Consiliului de administrație al Societății Române de Televiziune este neconstituțională în ceea ce privește desemnarea candidaților de către grupurile parlamentare reunite ale celor două Camere ale Parlamentului, Concluzia Curții se întemeiază pe chiar conținutul deciziei, în care se arată în mod expres, că potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, Hotărârea Parlamentului României nr. 28/2012 își păstrează prezumția de constituționalitate până la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I, astfel încât actele juridice adoptate de Consiliul de administrație al Societății Române de Televiziune până la această dată rămân valabile, sub acest aspect.

Totodată, în decizie se arată că, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, Hotărârea Parlamentului României nr. 28/2012 își încetează efectele juridice în privința celor 8 candidați desemnați de către grupurile parlamentare la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv la 03.10.2012, iar Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale constante, puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acesta.

Având în vedere faptul că atât considerentele, cât și dispozitivul deciziilor Curții Constituționale sunt general obligatorii, potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție, și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept, împrejurarea că prin decizia curții se prevede expres că actele juridice adoptate de Consiliul de administrație al Societății Române de Televiziune până la data de 03.10.2012 rămân valabile, Curtea apreciază că Hotărârea Consiliului de Administrație nr.110/28.08.2012, în baza căreia s-a aprobat și realizat procesul de restructurare al societății, își păstrează valabilitatea.

În ceea ce privește critica formulată de apelantul contestator referitoare la faptul că decizia nu conține – așa cum prevede art. 76 lit. c) coroborat cu art. 69 alin.(2) lit. d) din Codul muncii – criteriile de stabilire a ordinii de priorități, cerute de lege în cazul concedierilor colective, Curtea amintește că potrivit dispozițiilor art. 76 lit. c din Legea nr. 53/2003 republicată – Codul Muncii, decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu: c) criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art.69 alin.(2) lit.d), numai în cazul concedierilor colective.

În speță, în decizia contestată se menționează că în cadrul procesului de consultări dintre partenerii sociali au fost analizate și convenite și criteriile în baza cărora să fie stabilită ordinea de prioritate la concediere, în concordanță cu art. 52 bis din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil, urmărind cu precădere performanțele profesionale individuale ale angajaților încadrați pe locurile de muncă ce urmau a fi reduse numeric și ulterior, în cazurile în care departajarea nu ar fi fost posibilă, urmând a fi aplicate criteriile de departajare socială, astfel cum este prevăzut la art. 52, alin.1 din CCM în vigoare.

De asemenea, în decizia contestată se menționează că pentru a se asigura o deplină transparență și obiectivitate procesului de selecție, reținând că potrivit CCM în vigoare acesta se realizează, cu prioritate, pe baza competențelor profesionale necesare, în funcție de specificul și nevoile fiecărui loc de muncă dintre cele vizate de redimensionare, departajarea personalului se va efectua prin selecția profesională individuală a fiecărei persoane încadrate pe respectivele locuri de muncă. Tot în decizia contestată se menționează că la finele procesului de selecție, în vederea stabilirii ordinii de prioritate la concediere, proces care s-a derulat în perioada 5.11._12 s-a procedat la alocarea personalului pe noua organigramă, în ordinea punctajului obținut, pe baza criteriilor de selecție socială și ținându-se cont de categoriile de persoane protejate, conform legislației aplicabile ori care, după caz, nu au participat la procesul de selecție.

Prin urmare, Curtea apreciază că decizia contestată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art. 76 lit. c) coroborat cu dispozițiile art. 69 alin.2 lit. d din Legea nr. 53/2003 republicată – Codul muncii.

Sunt neîntemeiate și criticile apelantului contestator în sensul că decizia de concediere nu cuprinde lista tuturor locurilor de munca disponibile în unitate și termenul pe care salariatul îl are la dispoziție pentru ocuparea unui loc de munca vacant.

Dispozițiile art. 64 din Codul muncii, la care fac trimitere dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, prevăd la alin. 1 că, în cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. c) și d), precum și în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul art. 56 lit. e), angajatorul are obligația de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau, după caz, cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicină muncii.

Dispozițiile art. 64 din Codul muncii au în vedere numai situațiile în care concedierea se întemeiază pe motivele prevăzute la art. 61 lit. c) și d) și la art. 56 lit. e) din Codul muncii.

Din interpretarea acestor texte de lege rezultă că decizia de concediere trebuie să conțină lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant numai în situația în care concedierea se dispune pentru motive care țin de persoana salariatului, pentru inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat, pentru necorespundere profesională, precum și în cazul încetării de drept a contractului individual de muncă, ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în muncă a persoanei care a ocupat anterior acel post.

Art. 64 alin. 1 din Codul muncii are caracter de excepție, de strictă interpretare, astfel că orice extindere a sferei situațiilor avute în vedere de art. 64 din Codul muncii în care dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. d) trebuie aplicate este nelegală.

Ca atare, dispozițiile legale înscrise în art. 74 alin. (1) lit. d) din Codul muncii nu pot fi extinse și la situațiile în care concedierea s-a dispus în temeiul art. 65 din Codul muncii, pentru motive care nu țin de persoana salariatului.

Prin Decizia nr.6/2011 publicată în Monitorul Oficial nr.444/24.06.2011 – Instanța Supremă, Secțiile Unite a stabilit că „dispozițiile art.74 alin.1 lit. d din C. muncii (anterior republicării după republicare fiind art. 76 alin. 1 lit. d) nu se aplică în situația în care concedierea s-a dispus pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, în temeiul art.65 din C. muncii”.

În privința efectelor rezultatelor asumate ca atare ale evaluării, Curtea reiterează că ea nu este organ de control al concedierii efectuate de televiziunea publică în ansamblul său, ci doar judecătorul cazului în speță, așa încât, dacă acesta nu este afectat de vreun motiv de nelegalitate/netemeinicie invocat și dovedit în concret, el nu va fi sancționat pentru cauze generale ori pentru temeiuri aplicabile altor posturi și care-ar putea fi revendicate de alți salariați, în interes propriu.

Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Curtea apreciază că decizia concedierii în speță, în circumstanțele în care a intervenit, nu este lovită de vreun motiv de nevalabilitate (de formă, fond ori procedurală) care să legitimeze concluzia nulității, astfel că ea rămâne valabilă, asemenea și sentința atacată, corelativ respingerii apelului declarat, ca nefondat, în baza art.480(1) din Noul Cod de procedură civilă.

În aplicarea art.453 alin.(1) din același act normativ, va fi obligat apelantul contestator să plătească intimatei cheltuieli de judecată în valoare de 1612 lei, onorariu avocat în apel, sumă apreciată ca potrivită cu obiectul și complexitatea cauzei, miza procesului și munca depusă, situată pe media onorariilor practicate de avocați pentru acest gen de cauze și prin aceasta, de pus integral în sarcina părții căzute în pretenții.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelantul R. A. I. C., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat „R. D.”, cu sediul în București, ..6, ., sector 6, împotriva sentinței civile nr.7302/20.06.2014, pronunțate de Tribunalul București-Secția a VIII-a Conflicte de muncă și Asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S. R. DE TELEVIZIUNE, cu sediul în București, Calea Dorobanților nr.191, sector 1, ca nefondat.

Obligă pe apelant să plătească intimatei cheltuieli de judecată în valoare de 1612 lei, onorariu avocat în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 13 martie 2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

M. V. D. N. R. I.

GREFIER,

E. D. C.

Tehnored.: M.V.D.

Dact: S.Ș./4ex./10.04.2015

Jud. fond: M. S. C. V.

Detalii: http://legeaz.net/spete-dreptul-muncii-curtea-de-apel-bucuresti-2015/obligatie-de-a-face-decizia-13-03-2015-7f2

Anunțuri