Femeia de serviciu, țap ispășitor. Decizia din dosarul nr. 2286/102/2013

Un singur angajat al Studioului Teritorial Târgu-Mureș al TVR s-a aflat pe lista celor care  au fost concediați colectiv în cadrul procesului de restructurare și eficientizare al instituției din 2013. Acesta nu a deținut vreo funcție la nivel de conducere, nu a  fost nici reporter, cameraman sau tehnician, ci a fost  taman femeia de serviciu a studioului.

In cele ce urmează prezentăm hotărîrea definitivă prin care a fost anulată decizia de concediere:

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREŞ
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr. 2286/102/2013
DECIZIA Nr. 197/
A

Şedinţa publică din 07 aprilie 2014 Completul compus din:

PREŞEDINTE S.I. Judecător S.B. Grefier F.C.

Pe rol judecarea apelului declarat de pârâta S.R.T., cu sediul în Xxx, împotriva sentinţei civile nr. xxx, pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. 2286/102/2013.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă pentru reclamanta-intimată C.D., avocat N.S.A., lipsă fiind părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care arată că la dosar s-a depus din partea pârâtei apelante concluzii scrise la care sunt anexate înscrisuri reprezentând extrase de pe portalul instanţelor de judecată cu soluţii pronunţate în alte dosare de la instanţele din ţară.

Reprezentanta reclamantei intimate depune la dosar înscrisuri, arată că doreşte să dovedească cu aceste înscrisuri faptul că societatea pârâtă după concedierea reclamantei a angajat o firmă pentru efectuarea curăţeniei şi s-a plătit suma de 2.232 lei, o sumă cu mult mai mare decât salariul avut de reclamantă şi lista cu angajările care s-au efectuat de S.R.T. ulterior concedierii reclamantei, astfel că în opinia sa situaţia economică dezastruoasă descrisă de pârâtă nu se datorează nu mărului mare de salariaţi, ci proastei gospodăriri a bugetului societăţii. Întrucât sunt înscrisuri care emană de la pârâtă şi doar acum a intrat în posesia lor, solicită a fi încuviinţate.

Reprezentanta reclamantei intimate arată că a studiat concluziile scrise depuse la dosar, precum şi notele de şedinţă şi nu mai are alte cereri de formulat.

Întrucât înscrisurile depuse la dosar emană de la societatea pârâtă, instanţa apreciază că nu se impune comunicarea acestora cu pârâta.

Nemaifiind cereri de formulat în probaţiune, instanţa acordă cuvântul aspra apelului declarat în cauză.

Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea apelului, menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală, cu cheltuieli de judecată. Arată că în ceea ce priveşte primul motiv de critică adus hotărârii instanţei de fond de către pârâta apelantă privind evaluarea realizării obiectivelor de performanţă, în mod corect instanţa de fond a reţinut că au fost încălcate dispoziţiile art. 69 alin3 din Codul muncii, iar susţinerile pârâtei nu au la bază probe concludente şi pertinente care să ducă la concluzia că aceste text de lege nu au fost încălcate. Astfel societatea pârâtă nu a luat în considerare la departajarea salariaţilor supuşi concedierii colective obiectivele de performanţă ale reclamantei, care a obţinut un punctaj de 80,17 puncte superior altor persoane care ocupau postul de îngrijitor de clădire, chiar pe ţară.

Arată că instanţa de fond a analizat corect toate probele depuse la dosar, iar la fiecare argument privind soluţia dată raportându-se la prevederile codului muncii, precum şi la normele interne ale societăţii.

Solicită a se avea în vedere în prezenta cauză metoda de departajare folosită de pârâtă, angajaţi care nu au fost supuşi unei selecţii au fost menţinuţi pe posturi, iar cei care s-au prezentat cu bună credinţă la această selecţie au fost concediaţi.

Reprezentanta reclamantei intimate arată că este neîntemeiat motivul de apel invocat de pârâtă privind faptul că judecătorul nu şi-ar fi exercitat rolul activ pentru soluţionarea obiectivă a cauzei. Pârâta s-a bazat doar pe numărul mare de acte depuse la dosar, evitând să arate lipsa actelor la care instanţa de fond a făcut referire, respectiv la alcătuirea Comisiei de examinare la nivelul Studioului Teritorial Tg. Mureş prin introducerea numitului Daniel Petre, fără ca acesta să fie numit.

Un alt motiv de apel invocat de pârâtă se referă la faptul că instanţa de fond în mod greşit a apreciat că decizia nr. 264/28.02.2013 emisă de pârâtă este lovită de nulitate absolută atât pentru durata preavizului cât şi pentru modalitatea de calcul al acestuia. În opmro sa, instanţa de fond în mod corect a calculat durata preavizului şi a apreciat că s-au încălcat dispoziţiile art. 78-79 raportat la art. 76 lit. b din Codul muncii, motiv pentru care solicită respingerea apelului cu cheltuieli de judecată. în situaţia unei soluţii contrare, reprezentanta reclamantei intimate solicită cenzurarea onorariului avocaţial pentru avocatul pârâtei.

CURTEA DE APEL

Prin Sentinţa civilă nr. xxx a Tribunalului Mureş s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta C.D. în contradictoriu cu pârâta S.R.T., s-a anulat decizia nr. 264/28.02.2013, emisă de pârâtă,s-a dispus reintegrarea reclamantei în funcţia deţinută anterior emiterii deciziei mai sus menţionate,pârâta fiind obligată la plata în favoarea reclamantei a unei despăgubiri egale cu toate drepturile salariale majorate, indexate şi actualizate, de care reclamanta a fost lipsită începând cu data de 01.03.2013 şi până la data reintegrării efective a reclamantei în funcţia deţinută anterior, precum şi la plata sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Reclamanta a fost încadrată în muncă la societatea pârâtă în baza contractului individual de muncă nr. 10498/1.06.2009 în funcţia de îngrijitor clădiri, începând cu data de 1.06.2009, având atribuţiile stabilite prin fişa postului, care cuprinde şi criteriile de performanţă.

Prin hotărârea CA nr. 106/10.08.2012 a fost aprobat raportul financiar care să stea la baza programului de redresare economică a societăţii pârâtei, propunându-se o reducere a cheltuielilor şi eficientizarea activităţii, iar sub aspectul resurselor umane s-a remarcat numărul foarte mare de posturi de conducere care generează costuri salariale mari.

Prin hotărârea CA nr. 110/28.08.2012, s-a aprobat programul de redresare economică a societăţii pârâte, în care s-a inclus şi necesitatea redimensionării personalului societăţii prin declanşarea concedierilor colective, în condiţiile în care există un număr total de 3321 posturi, din care au fost desfiinţate un număr de 318 posturi care erau vacante, prin hotărârea CA nr. 104/2012.

Prin ordinul PDG nr. C/529/11.09.2012 a fost aprobat un proiect al planului de reorganizare şi restructurare de personal, privind desfiinţarea unui număr de 962 locuri de muncă din 3302 existente la data de 31.08.2012, pentru a se ajunge la numărul fin al de 2340 posturi, prin procedura concedierilor colective.

în data de 11.09.2012, pârâta a emis notificarea privind intenţia de a efectua concedieri colective către sindicatul reprezentativ, inspectoratele teritoriale de muncă şi agenţiile teritoriale de ocupare a forţei de muncă, comunicând că intenţionează să reducă numărul de 962 de locuri de muncă din 3302 posturi, iar criteriile avute în vedere la stabilirea ordinii de prioritate sunt primordial performanţele profesionale şi, după caz, cele de natură socială.

în intervalul 13.09.2012-24.09.2012 au avut loc mai multe întâlniri de consultare între reprezentanţii patronatului şi sindicatului (finalizate cu încheierea unor procese-verbale filele 303-327 voi. 11), în cadrul cărora sindicatul a solicitat ca procesul de reducere de personal să aibă la bază criteriile de evaluare a realizării obiectivelor de performanţă stabilite prin contractele individuale de muncă, iar patronatul a optat pentru o selecţie de personal, constând într-un memoriu de activitate, un test grilă (fără bibliografie) privind cadrul normativ şi un interviu. Patronatul a acceptat luarea în considerare a rezultatelor evaluării realizării obiectivelor de performanţă ( ce a avut loc în luna septembrie 2012), numai ca şi criteriu prealabil eliminatoriu pentru intrarea în procesul efectiv de selecţie al salariaţilor.

La data de 27 .09.2012, pârâta a emis o nouă notificare privind intenţia de a efectua concedieri colective, în care se consemnează un număr total de angajaţi existenţi de 327 4, urmând a fi păstraţi 2395 de angajaţi.

Prin hotărârea CA nr. 121 /29 .10.2012, a fost aprobat Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea selecţiei salariaţilor şi noua organigramă pe care urmează să fie redistribuiţi salariaţii în urma selecţiei, pe 2395 posturi, existând un număr ocupabil de 5 posturi de îngrijitori clădiri.

Conform art. 3 alin. 1 lit. a din Regulament, nu toate categoriile socio-profesionale din societatea pârâtă sunt supuse selecţiei, pârâta recunoscând că un număr de 461 de salariaţi nu au fost supuşi selecţiei.

Prin ordinul PDG nr. 709 /01.11.2012, cu modificările ulterioare, au fost numite comisiile de selecţie şi Comisia de scsloţionore a contestaţiilor.

Reclamanta a fost evaluată de Comisia de selecţie prin Studioul teritorial Târgu-Mureş. Această comisie a fost numită prin Ordinul PDG nr. 709/1.11.2012, având în componenţă pe numiţii :

E.A., S.N., H.C., C.N., B.A.(membrii titulari) şi H.F. şi l.C. (supleanţi). Totuşi. reclamanta a fost evaluată de o comisie în care a făcut parte numitul D.P., cu privire la care pârâta nu a putut face dovada numirii în comisie.

Deşi îi revenea sarcina probei, conform art. 272 din Codul muncii, pârâta nu a putut prezenta: procesele-verbale ale activităţii desfăşurate de această comisie de selecţie; actele semnate prin care fiecare membru titular al comisiei a evaluat şi a cordat punctaje reclamantei în fiecare dintre cele trei etape ale selecţiei (memoriu, test grilă, interviu}, conform art. 8 şi art. 1 O alin. 2 lit. g-i din Regulament.

Reclamanta a obţinut în urma selecţiei, 80, l 7 puncte (f. 559 voi. li}, superior altor persoane care ocupau postul de îngrijitor clădiri, aspect recunoscut de pârâtă ( f. 153), care nu a luat în considerare acest punctaj superior, sub pretextul că ar fi trebuit să o redistribuie pe reclamantă, în urma selecţiei, pe un post de în grijitor clădiri din altă localitate decât lîrgu-Mureş.

în data de 25.01.2013, pârâta a notificat pentru a treia oară intenţia de concediere colectivă, de această dată unui număr de 5 sindicate (filele 629-639 voi. li), invocând un număr de 2450 locuri de muncă aflate în organigramă, urmând a fi concediate colectiv un număr de 635 de persoane.

Prin adresa nr. 16352/29 .O 1.2013, reclamantei i-a fost acordat preavizul, ,,începând cu data de 1.02.2013″.

Prin decizia nr. 264/28.02.2013, reclamanta a fost concediată, începând cu data de O 1.03.2013, în cadrul procedurii concedierii colective, pârâta invocând: desfiinţarea locului de muncă al reclamantei, datorat dificultăţilor financiare ale societăţii; prevederile art. 65, art. 55 lit. c şi art. 76 alin. 1 din Codul muncii, art. 52-52 bis din Contractul colectiv de muncă; faptul că reclamanta a parcurs etapa selecţiei pentru stabilirea ordinii de concediere; că societatea nu dispune de locuri de muncă vacante, conform pregătirii profesionale a reclamantei, pentru ca acesta să îi fie oferit reclamantei.

Faţă de această stare de fapt, instanţa a apreciat că decizia nr. 264/28.02.2013 a fost emisă nelegal, pentru motivele înfăţişate în cele ce urmează.

  1. Decizia contestată a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 78-79, art. 69 alin. 3, art. 40 alin. 1 lit. f din Codul muncii raportat la art. 52-52 bis din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate şi art. 7 alin. 9, art. 8, art. 1 O alin. 2 lit. g-i, art. 17-19 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea selecţiei salariaţilor SRTV, aprobat prin hotărârea CA nr. 121/29.10.2012. Astfel, pârâta nu a luat în considerare, la departajarea salariaţilor supuşi concedierii colective, evaluarea realizării obiectivelor de performanţă de către reclamantă în baza criteriilor stabilite în contractul individual de muncă (fila 17).

în plus, societatea pârâtă a încălcat şi normele regulamentare obligatorii privind selecţia personalului. Pârâta nu a prezentat: actele semnate prin care fiecare membru titular al comisiei a evaluat şi acordat punctaje îngrijitorilor de clădiri, inclusiv reclamantei, în fiecare dintre cele 3 etape ale selecţiei (memoriu de activitate, test grilă, interviu); testul grilă şi punctajul acordat reclamantei de fiecare dintre membrii comisiei.

Postul ocupat de reclamantă nu era „unic”, ci făcea parte din statul de funcţii al societăţii pârâte. Ca atare, pârâta nu a respectat procedura concedierii colective sub aspectul imperativ al departajării reclamantei în cadrul ordinii de prioritate la concediere pe baza performanţei profesionale comparative reale, efective şi verificabile în concret, fiind încălcate şi dispoziţiile art. 6 alin. 1, art. 5 alin. 1 şi art. 8 alin. 1 din Codul muncii. De asemenea, pârâta a încălcat prevederile art. 2 raportat la art. l din hotărârea CA nr. 121/29.10.2012, întrucât exista obligaţia redistribuirii reclamantei pe locurile de muncă disponibile de îngrijitor clădiri, în ordinea ierarhizării prin punctajele obţinute, în urma selecţiei de personal. Reclamanta putea accepta sau nu postul de îngrijitor clădiri pe care trebuia să fie redistribuită în urma selecţiei, în baza punctajului obţinut, indiferent în ce compartiment funcţional (situat într-o anumită localitate) a angajatorului pârât se afla acel post. Acest drept de apreciere aparţinea exclusiv reclamantei, iar pârâta în mod abuziv a refuzat să efectueze redistribuirea în ordinea punctajelor.

Instanţa a subliniat faptul că, potrivit art. 68 raportat la art. 1 O şi art. 14 alin. 1-2 din Codul muncii, concedierea colectivă re prezintă procedura legală desfăşurată la nivelul unui „angajator”, deci, în cazul de fază, la nivelul persoanei juridice pârâte (S.R.T.), iar nu la nivelul compartimentelor acesteia, cum este şi Studioul teritorial Tirgu-Mureş. Deci, nu are relevanţă faptul că postul reclamantei era prevăzut într-o subunitate a angajatorului, pentru că acest post nu era „unic la nivel de angajator”.

De altfel, tocmai pentru că la nivelul angajatorului pârât existau mai multe posturi de îngrijitor clădiri, reclamanta a fost supusă procedurii selecţiei de personal, conform art. 69 alin. 2 lit. d ş;i art. 69 alin. 3 din Codul muncii raportat la hotărârea CA nr. l 21 /29 .10.2012, pentru a se stabili ordinea de prioritate la concediere între ocupanţii acestor posturi.

  1. Decizia nr. 264/28.02.2013 este lovită de nulitate absolută, şi pentru încălcarea dispoziţiilor art. 78-79 raportat la art. 76 lit. b din Codul muncii, deoarece nu conţine durata preavizului, şi cmume datele determinate între care acest preaviz a curs. Pârâta s-a limitat doar la a indica doar data de debut a perioadei respective, menţiune incompletă care nu satisface exigenţele dispoziţiilor art. 7 6 lit. b din Codul muncii.
  2. Decizia nr. 264/28.02.2013 este lovită de nulitate absolută, şi pentru nesocotirea prevederilor imperative ale art. 7 5 alin. l din Codul muncii coroborat cu art. 278 alin. 1 din Codul muncii raportat la art. 2551 şi art. 2553-2554 Cod civil, pârâta încălcând dreptul legal al reclamantei la preavizul de 20 de zile lucrătoare. Astfel, când termenulse stabileşte pe zile, nu se iau în calcul prima şi ultima zi a termenului. Deci, între data de 1.02.2013 (data începerii preavizului invocat de pârâtă) şi data de 28.02.2013 (ziua anterioară datei concedierii reclamantei, având în vedere că la data de l .03.2013 contractul era încetat deja prin concediere), s­au acordat doar 18 zile lucrătoare de preaviz. Cu alte cuvinte, ,dacă preavizul a debutat la data de 1.02.2013, acesta s-ar fi împlinit la data de 4.03.2013.

În consecinţă, în temeiul art. 78-80 din Codul muncii, instanţa a anulat decizia de concediere contestată, a dispus reintegrarea reclamantei în postul deţinut anterior şi a obligat parâta la plata despăgubirilor legale cuvenite.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal pârâta S.R.T., solicitând schimbarea în parte a hotărârii pronunţate în ceea ce priveşte soluţionarea contestaţiei împotriva deciziei de concediere colectivă nr.264/28.02.2013 în sensul respingerii contestaţiei şi obligării intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

în motivarea cererii de apel s-au arătat următoarele:

Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 40/2011 s-au adus modificări importante, prin introducerea art. 69 alin. 3, ocazie cu care a fost instituită regula conform căreia, în vederea dispunerii măsurii concedierii colective, angajatorul trebuie mai întâi să aplice criteriile profesionale, respectiv verificarea competentelor profesionale ulterior evaluării realizării îndeplinirii obiectivelor de performanţă, urmând să ii departajeze pe aceştia conform criteriilor avute în vedere, potrivit legii sl/so « contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere (art. 69 alin. 2, lit. d din Codul Muncii).

Raţiunea modificărilor dispoziţiilor legale a fost înlăturarea elementelor de subiectivism în situaţia în care angajatorul dispunea concedierea colectivă, astfel încât, în cazul stabilirii ordinii de prioritate la concedierea colectivă, angajatorul să poată avea în vedere, În mod obiectiv, mai întâi criterii de ordin profesional, şi numai în subsidiar criteriile sociale.

Devine astfel evident ca atâta timp cât angajatorul este cel care poate stabili criterii de evaluare general valabile la nivelul societăţii, precum şi criterii de evaluare în legătură directă cu fiecare activitate prestată de angajaţi în raport de funcţiile ocupate, în vederea aplicării la concedierea colectivă a criteriilor profesionale, angajatorul va avea în vedere, în procesul de selecţie a salariaţilor, performanţa profesională a acestora, rezultatele testelor de evaluare, dar şi alte elemente obiective.

Rezultă astfel că exista posibilitatea ca angajatorul să utilizeze în cazul concedierii colective numai rezultatele din procesul de evaluare periodică sau să acorde acestor rezultate o anumită pondere în procesul de selecţie, dar şi să practice o selecţie pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere în concordanţă cu propriile exigenţe şi scopuri, în acord cu clauzele contractului colectiv de muncă aplicabil, astfel cum s-a şi întâmplat la nivelul Societăţii Romane de Televiziune.

Ceea ce este determinant pentru efectuarea unei concedieri colective, este ca angajatorul să aplice criterii profesionale caracterizate printr-un grad de obiectivitate cât mai ridicat, cunoaşterea de către salariaţi a criteriilor în baza cărora urmează sa fie efectuată selecţia, precum şi transparenţa procesului de selecţie, fiind aspecte importante care contribuie la obiectivizarea procesului de selecţie în sine.

În situaţia în care la concediere nu este avută în vedere numai evaluarea periodică, ci sunt analizate mai multe criterii, atunci este necesar ca ponderea acestora sa fie determinata în mod obiectiv si clar, prin ponderarea fiecărei dintre etapele de selecţie discutate în procesul de consultări cu sindicatul reprezentativ.

Cum la nivelul Societăţii Romane de Televiziune testul scris viza activitatea curenta este evident că rezultatul poate fi apreciat ca fiind obiectiv, pentru că aceasta verificare nu a vizat aspecte necunoscute de salariaţii intraţi in procesul de selecţie ci a ţinut de etalarea propriilor reuşite şi propriei activităţi în cadrul angajatorului şi nu numai fiind apreciate de comisia de selecţie constituită pe activitatea respectivă.

În ceea ce priveşte testul grilă şi pe cel oral (interviul), rezultatul ocestora poate fi considerat în aceeaşi măsura ca fiind obiectiv precum rezultatul testului scris, sub condiţia ca ponderea acestora în rezultatul final al procesului de selecţie trebuie sa fie diferenţiată.

Într-o alta abordare care converge însă cu cea expusă iniţial s-a statuat ca în cazul în care angajatorul impune printre criteriile de selecţie şi analiza activităţii profesionale a angajaţilor, este necesar ca aceasta sa fie apreciată în mod obiectiv, fiind definite anumite aspecte care trebuie verificate, precum şi o cotare a realizării acestora în raport de importanta sau recunoaşterea lor.

De asemenea, în situaţia parcurgerii mai multor etape de-a lungul procesului de selecţie, este necesară asigurarea permanenta a egalităţii de şanse între salariaţi, precum şi un cadru obiectiv de desfăşurare a etapelor de selecţie, fapt realizat atât prin reglementarea propriu zisa a procesului de selecţie cât şi prin continua transparenta a procesului anterior emiterii deciziilor de conced ere.

În consecinţa, modificarea prevederilor Codului Muncii referitoare la ordinea de aplicare a criteriilor în cazul concedierii colective, avută în vedere de textul art. 69, alin. 2, lit. d din Codul Muncii republicat, a fost aceea ca o concediere colectivă pentru motive care nu ţin de persoana salariatului sa fie realizată, potrivit legii şi/sau contractelor colective de munca, in baza unor criterii de selecţie pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere.

Pe acest considerent legal art. 52 bis din Contractul Colectiv de Munca aplicabil prevedea ca aceasta ordine de prioritate sa se facă pe baza performantelor profesionale individuale, si din acest motiv la nivelul Societăţii Romane de Televiziune s-a procedat la elaborarea unui regulament de organizare si desfăşurare a selecţiei care trebuia sa se realizeze comparativ.

Odată cu republicarea Codului Muncii prin Legea nr. 40/2011 si introducerea alin. 3 la art. 69, angajatorul are obligaţia de a stabili ordinea de prioritate la concediere pe baza competentelor profesionale ori realizărilor la locul de munca şi abia după ce se va fi aplicat aceasta modalitate de triere să se aibă în vedere criteriile de natura socială.

Din această modalitate de interpretare se distinge fără putinţă de tăgadă că selecţia pentru stabilirea ordinii de prioritate este una comparativă şi că aceasta se face în baza performantelor profesionale si realizărilor la locul de muncă.

Cum nici Codul Muncii si nici O.U.G. nr. 98/1999 nu cuprind o ordine de priorităţi pentru reducerea de personal, singurul text legal care prevede cum se va realiza departajarea salariaţilor in vederea concedierii colective este art. 69, alin. 3 care dispune ca o selecţie care poate fi aplicata de angajator este aceea care tine de performantele profesionale ale salariaţilor sal.

A vând în vedere că în art. 52 bis din Contractul Colectiv de Munca aplicabil la nivelul Societăţii Romane de Televiziune se prevede doar ca stabilirea ordinii de prioritate la concediere se face în funcţie de performantele profesionale ale salariaţilor, iar prin procesul de consultări purtate între angajator şi sindicat s-a discutat ca stabilirea ordinii de prioritate sa se facă în baza unui proces de selecţie separat de îndeplinirea criteriilor de performanta ale căror rezultate erau absolut neconcludente în raport cu situaţia performantelor salariaţilor.

în alta ordine de idei, atâta timp cat art. 52 bis din CCM aplicabil prevede la fel de general ca si art. 69, alin. 3 din Codul Muncii republicat, ca ordinea de prioritate se va face pe considerente de performanta profesionala, fără a se prevedea concret şi criteriile aplicabile, in cadrul procesului de consultări angajatorul în acord cu sindicatul reprezentativ au conchis ca ordinea de prioritate la concediere pe criterii de performanţă să se realizeze în baza unui proces de selecţie la nivelul întregii societăţi.

Aceasta selecţie a fost realizata prin intermediul unor comisii de selecţie în care sindicatul a avut observatori si pe baza a trei probe unitare (memoriu de activitate, interviu si test grila) care urmăreau in concret realizările profesionale ale angajaţilor si performantele acestora în munca, departajarea având loc comparativ între toţi salariaţii încadraţi în funcţie de specificul locurilor de muncă pe care aceştia activau.

Ulterior realizării selecţiei pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere pe criterii de performanta si realizări profesionale, în acord cu toate sindicatele constituite la nivelul Societăţii Romane de Televiziune s-au aplicat şi criterii de selecţie de natură socială pentru cazurile sociale existente în societate şi au fost menţinuţi în activitate numai salariaţii care aveau probleme sociale majore.

La nivelul Societăţii Romane de Televiziune a fost practicată o selecţie obiectivă pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere astfel încât să subziste caracterul serios al măsurii dispuse şi să se impună desfiintarea hotărârii instantei cu adevărat inferioare.

Instanţa de fond nu a pus în discuţia pârtilor nici o probă din cele

pe care în schimb îsi motivează soluţia absolut netemeinică şi evident nelegală şi chiar a procedat la soluţionarea cauzei de o manieră lapidară şi superficial pentru un act de cercetare judecătorească.

Soluţionarea cauzei s-a realizat cu ignorarea oricăror dispoziţii le~ale de natura celor cuprinse în art. 224 raportat la art. 258 C.proc. Civ. pentru că în realitate au fost depuse la dosarul cauzei cataloagele cu punctajele pentru memoriul de activitate, test grilă şi interviu.

în ceea ce priveşte nedepunerea actelor semnate, prin care fiecare membru titular al comisiei care a evaluat şi acordat punctaje îngnjitorilor de clădiri, inclusiv reclamantei, în fiecare dintre cele 3 etape ale selecţiei, potrivit art. 224 Cod procedură civilă, instanţa era obligată să pună în discuţia părţilor toate cererile, excepţiile, împrejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate de ele.

Astfel, instanta de fond a retinut că decizia nr. 264/28.02.2013 este lovită de nulitate absolută şi pentru că nu conţine durata preavizului, respectiv că nu conţine datele determinate între care acest preaviz a curs şi că astfel se încalcă prevederile art. 78 si art. 79 raportat la art. 76, lit. b din Codul Muncii.

Hotărârea atacată a fost pronunţata fără a se observa măcar probatoriul administrat, de unde se putea observa pe de o parte că anterior concedierii efective contestatoarea a beneficiat de termenul de preaviz şi că aceasta se dovedeşte cu notificarea de preaviz şi ca în art. 3 din decizia contestată se prevede că anterior concedierii salariata a beneficiat de acest termen începând cu data de O 1 .02.2013.

Dacă judecătorul fondului ar fi observat probatoriile de la dosar ar fi putut constata pe de o parte că prin decizie se precizează exact termenul de preaviz „începând cu data de O 1.02 2013″ pe o perioadă de 20 de zile şi că în notificarea de preaviz având nr. 16352/29 .O 1 .2013 se prevede acest termen prealabil concedieri.

O alta motivare vădit nelegală a instanţei de fond se poate observa în ceea ce priveşte calculul termenului de preaviz, care în opinia instanţei ar fi de 18 zile şi nu de 20 de zile.

Din simpla verificare a calendarului lunii februarie 2013 se poate observa ca intre O 1 si 28.02.2013 sunt exact 20 de zile lucrătoare şi că si din aceasta perspectiva judecătorul a motivat toată hotărârea numai cu scopul de a anula o decizie de concediere legală şi temeinică, decizie care a fost emisă cu respectarea tuturor exigentelor procedurale ale art. 69 – art. 72 din Codul Muncii republicat.

Doar la nivelul Studioului Teritorial T. Târgu Mureş era un singur loc de muncă de îngrijitor clădiri dar că selecţia pe post s-a realizat la nivel de angajator, tocmai pentru că astfel este impus de art. 69 din Codul Muncii republicat, cod interpretat în mod absolut discreţionar.

Sub acest aspect instanţa de fond, fie nu a înţeles modalitatea de restructurare, fie a intenţionat cu orice chip să pronunţe o asemenea hotărâre, pentru că anterior concedierii colective s-a procedat la stabilirea ordinii de priorităţi şi implicit la departajarea reclamantei în cadrul ordinii de prioritate la concediere, exact pe baza performantei profesionale comparative reale, efective şi verificabile în concret.

În altă ordine de idei având în vedere situaţia concretă a locului de muncă, care potrivit doctrinei şi mai ales practicii, este locaţia unde se desfăşoară activitatea, în speţa Studioul Teritorial T. Târgu Mureş, în mod evident nu se poate pune problema că ar fi existat locuri de muncă vacante care să poată fi oferite, cu atât mai mult cu cât anterior concedierilor colective au fost desfiinţate toate locurile de munca vacante, tocmai în aplicarea art. 69, alin. 2, art. e din Codul Muncii republicat.

Cu toate acestea, instanţa de fond a reţinut că reclamanta putea accepta sau nu postul de îngrijitor clădiri pe care urma să fie redistribuita în urma selecţiei, în baza punctajului obţinut, indiferent în ce compartiment funcţional, (situat într-o anumita localitate) a angajatorului pârât, se afla acel post şi că acest drept de apreciere aparţinea exclusiv reclamantei, iar parata în mod abuziv a refuzat să efectueze redistribuirea în ordinea punctajelor.

Pe de alta parte, Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 121 /29 .10.2012 a aprobat Regulamentul pentru Organizarea si Desfăşurarea Selecţiei si nicidecum nu a stabilit în sine modalitatea de valorificare a rezultatelor selecţiei, astfel cum în mod nefondat a reţinut instanţa de fond.

În acest caz angajatorul a luat măsura desfiinţării unui loc de munca de îngrijitor clădiri, din cadrul Studioului Teritorial T. Târgu Mureş, pentru că activităţile desfăşurate prin intermediul acestui loc de muncă au fost transferate de la nivel teritorial la sediul studiourilor centrale, sens în care este evident că măsura a fost una organizatorică care nu a urmărit persoana acesteia ci locul său de muncă.

Legiuitorul a lăsat la latitudinea angajatorului să decidă locurile de munca, după caz, posturile pe care să le desfiinţeze, instanţa trebuind să verifice legalitatea unei astfel de măsuri din perspectiva celor trei elemente care trebuie acoperite cumulativ, respectiv dacă măsura este una reala, efectiva şi serioasă.

Însă, în contextul în care în cadrul programului de consultări purtate în conformitate cu prevederile art. 69 din Codul Muncii s-au identificat posibilităţi de reducere sensibilă a numărului de locuri de muncă desfiinţate şi implicit de reducere a numărului de concedieri, prin Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 120 din 2012 s-a redus numărul de locuri de muncă ce trebuiau a fi desfiinţate cu un număr de 55 de poziţii, tocmai pentru ca art. 69, alin. 2, lit. e Codul Muncii republicat a instituit o asemenea obligaţie de diligenţă.

În acest context Societatea Romana de Televiziune a efectuat concedieri colective, în conformitate cu prevederile art. 65 raportat la cnt. 69 si următoarele din Codul Muncii, republicat, coroborat cu prevederile Contractului Colectiv de Munca aplicabil la nivelul societăţii, procedând la o reducere a numărului de locuri de muncă în baza unor criterii de selecţie care se încadrau în exigentele art. 52 bis din CCM aplicabil şi în conformitate cu dispoziţiile art 69, alin. 3 din Codul Muncii.

În concret, concedierea reclamantei C.D. a fost dispusa din rnotive care tin atât de realităţi financiare cât si de organizarea în sine a activităţii societăţii, motive care se regăsesc explicit prevăzute in Codul Muncii si care sunt transpuse în realitatea de fapt prin planul de redresare al Societăţii Romane de Televiziune, prin care se justifica necesitatea unei asemenea masuri de redimensionare negativa a grile de personal, plan supus aprobării Consiliului de Administraţie al societăţii.

Desfiinţarea locului de munca este efectiva atunci când acesta este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăseşte în organigrama acestuia, aspect care va rezulta fără echivoc din probatoriile ce vor fi administrate, pentru că la nivelul Studioului Teritorial T. Târgu Mureş a fost desfiinţat locul de munca de îngrijitor clădiri pe fondul reducerii numărului de locuri de muncă care formau postul de 1ngrijitor clădiri la nivel de angajator, iar departajarea a fost făcută între toţi angajaţii pe acest post, ocupanţi ai locurilor de muncă vizate de reducere.

O ultima condiţie de legalitate a concedierii pentru motive neimputabile este aceea a seriozităţii măsurii, în sensul că aceasta nu trebuie să disimuleze realitatea economică ori funcţională a angajatorului, fiind legată în mod obligatoriu de existenţa unei justificări a măsurii, fără sa urmărească o persoană ci postul/locul de muncă ocupat de acesta.

Prin întâmpinarea depusă la data de 29 ianuarie 2014, reclamanta C.D. a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că nu au fost nesocotite textele legale invocate.

La dosar au fost depuse note şi concluzii scrise de către părţi.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate, instanţa constată că apelul declarat este nefondat din următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 78 din Codul muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege, este nulă.

Dispoziţiile art.69 alin. 2 ind. 1 din Codul muncii, introduse prin Legea nr. 40/2011, trebuiau aplicate şi interpretate prin coroborare cu celelalte modifică şi completări ale Codului Muncii introduse prin Legea nr. 40/2011, respectiv cu modificările şi completările art. 17 alin. 2, art. 40 lit. f, toate referindu-se la introducerea criteriilor de evaluare a activităţii profesionale a salariatului, aplicabile la nivelul angajatorului şi efectele evaluării asupra contractului individual de muncă.

Rezultă din dispoziţiile legale menţionate că s-au prevăzut criterii de evaluare a activităţii profesionale a fiecărui salariat aplicabile la nivelul angajatorului, precum şi obiective de performanţă individuale, că stabilirea acestor criterii şi obiective sunt o prerogativă a angajatorului, care are însă obligaţia să înscrie aceste criterii şi obiective în contractul individual de muncă şi În regulamentul intern.

Prin urmare, raportat la modificările aduse Codului muncii, angajatorul avea obligaţia să încheie un act adiţional la contractul individual de muncă în care să se înscrie criteriile de evaluare a salariatului aplicabile la nivelul angajatorului, prevăzute în art. 17 alin. 2 lit. d din Codul muncii, această înscriere decurgând din obligaţia angajatorului de a-l informa pe angajat în legătură cu clauzele esenţiale ale contractului individual de muncă.

Din actele dosarului nu reiese că s-ar fi încheiat un asemenea act adiţional.

în fapt, s-a constatat că există un regulament intern (filele 388 – 393 dosar fond), privind organizarea şi desfăşurarea selecţiei salariaţilor societăţii, întocmit conform dispoziţiilor art. 241 Codul muncii.

Cu privire la evaluarea profesională a fiecărui salariat în funcţie de criteriile stabilite la nivelul fiecărui angajator,Curtea reţine că această activitate de evaluare reprezintă un proces complex care implică: stabilirea criteriilor de evaluare, informarea salariatului cu privire la aceste criterii, rezultatele activităţii profesionale raportate la criteriile de evaluare după trecerea unei perioade determinate de timp, şi în final, evaluarea performanţelor profesionale.

Textul de lege presupune nu doar o simplă enumerare a criteriilor de stabilire a ordinii de priorităţi astfel cum sunt prevăzute de contractul colectiv de muncă sau de lege, ci şi justificarea motivului pentru care potrivit acestor criterii, salariatul în cauză a fost ales printre cei concediaţi în condiţiile art. 68 Codul muncii.

În speţă, din proba cu înscrisuri administrată în cauză reiese că prin concedierea al cărei obiect l-a format şi contestatoarea intimată s-au încălcat normele regulamentare obligatorii privind selecţia personalului.

Astfel, nu s-au avut în vedere în cadrul procedurii concedierii colective, departajarea reclamantei în cadrul ordinii de prioritate pe baza performanţei profesionale comparative reale, efective şi verificabile în concret, fiind încălcate şi dispoziţiile art. 6 alin. l, art. 5 alin. l şi art. 8 alin. l din Codul muncii.

De asemenea, potrivit art. l, 2 din Hot. CA nr. 121 /29.l0.2012 exista obligaţia redistribuirii reclamantei pe locurile de muncă disponibile de îngrijitori clădiri, în ordinea ierarhizării, prin punctajele obţinute, în urma selecţiei de personal, cum a reţinut şi prima instanţă.

Pârâta a refuzat să efectueze redistribuirea în ordinea punctajelor,deşi concedierea colectivă reprezintă procedura legală desfăşurată la nivel de angajator şi nu la nivelul compartimentelor, potrivit art. 68 raportat la art. l O şi art. 14 alin. 1- 2 Codul muncii.

Acestea având prioritate, celelalte motive de apel nu se impun a fi analizate.

Prin urmare, în baza art. 480 Cod procedură civilă, se va respinge apelul declarat ca nefondat.

Văzând şi dispoziţiile art. 453 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta S.R.T., cu sediul în Xxx, împotriva sentinţei civile nr. xxx, pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. 2286/ l 02/2013.

Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei C.D. a sumei de 2000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Pronunţată in şedinţă publică azi, 7.04.2014.

Preşedinte, S.I.

Judecător, S.B.

Anunțuri